Do you, or do you not?

Apasa-l! Apasa-l! Apasaaaaa-l!

2011-01-26T02:41:00.004+02:00

Check this out! Nu am cuvinte... decat APASA butonul de fullscreen si ia-ti un servetel! Pentru lacrimile de ras....

Apasaaaaaa-l!

Long live CreativeMonkeys! One love! :))

Another one bites the dust...

2010-12-27T17:01:00.004+02:00

Nah că a mai trecut încă un Crăciun. Moșul a intrat din nou în hibernare pentru un an, fie-i sforăitul zgomotos! Cavalerul Apocaliptic al Lerului s-a întors și el peste mări și țări, păcat că nu l-a luat și pe Fuego cu el... sper că v-a fost bine, că Marry Christmas a fost cu voi, că nu ați crăpat de la prea multe feluri de colesterol... sper că nu ați ajuns mai rău, adică la spital... și mai ales, sper că nu ați furat Crăciunul cuiva sau că nu vi l-a furat nimeni.

Aveam de gând să fac un mare haz de Cavalerul Întunecat al Colinzilor, dar am realizat între timp că sunt deja destule blogguri consacrate Acestuia și că încă o postare ar fi poate... cam mult... și inutil... și oricum i-am oferit prea multă atenție deja. Oricum, forța lerului rămâne în noi până la anul!

Acuma că am terminat cu urările, tot ce mai vreau să împart e un mic video, din nou, de la TED. De ea am aflat din întâmplare, prinzând azi pe HBO un film biografic destul de reușit cu Claire Danes în rolul principal.

Spor la vizionat și....

și nu uitați nici asta! :D

Webcomicărim!

2010-12-22T03:16:00.008+02:00

Cred că de Hipster Hitler v-am mai zis... dar vă mai zic acuma încă o dată! Hipster Hitler!

Trecând însă mai departe, am mai descoperit înca 2 webcomicuri pe teme politice și filosofice la fel de faine!

Unul e al filosofilor morți prin Rai... 3 sample-uri screen printate de pe site, ca să vedeți că nu vă mint! Pentru multe altele și mai faine, accesați cu încredere! Dead Philosophers in Heaven

Al doilea e despre Putin... la fel, atașez doar un sample, for the fun of it!

Ceva familiar?

Nah, e târziu... mă întorc la Putin să mai râd puțin de el înainte de somn... haha, să râd PUȚIN de PUTIN... get it, get it??!

Oh well... noapce bună!

Votezi pentru tine!

2010-12-14T14:57:00.004+02:00

Okay, de fapt iți cer ție, cititorule, să votezi pentru mine! Dacă vrei doar... de menționat că nu o faci ca să ma ajuți să câștig o mașină sau să plantez un nou copăcel pe plantația Nescaffe, sau sa îmi dezvolt ferma pe Farmville...

Iată și pentru ce votezi: http://clipedeinspiratie.ro/2010/12/14/centru-pentru-educa%C8%9Bie-non-formala-si-dezvoltarea-creativita%C8%9Bii/

Discovery și UPC dau 3000 de euroi pentru sprijinul implementării celui mai bun proiect! Ete că am ajuns și eu pe acolo și restul e can-can!

Nu mai scriu aici toată povestioara, o puteți citi acolo. O altă mențiune: proiectul e scris în mare și foarte mare acolo, deoarece așa se cerea în Condițiile de participare... poate unele exprimări sunt ambigue sau prost formulate... e scris la 2 noaptea, pentru că exact atunci a venit clipa de inspirație! Pardonez-moi, gentiles gens! Mult mai multe detalii sunt în capul meu, pe care nu le-am inclus acolo și despre care puteți întreba aici, pe mail, pe FB, whateva...

Ideea e că vă cer să ma sprijiniți cu un clickuleț și cu un forward la persoanele din anturajul/listele voastre. Daca vreți doar... și promit ca e singurul mass pe care vă rog să îl trimiteți! Am să dau refreshuri și pe măiastrul FB din când în când.

Deadline-ul pare a fi pe 19 decembrie... deci hai să vedem cât de bun poate fi networkingul ăsta de care vorbește toată lumea! Să vedem dacă își merită laudătorii! Aș zice Lets do it, Romania, dar e deja luat! Dar lets just do it... :D

Și promit că în următorul post vă mai povestesc ceva amuzant... :)

Education?

2010-11-15T18:26:00.002+02:00

Spirit de român

2010-10-21T00:38:00.000+03:00

... dar la Oly - http://vorbaluioly.wordpress.com/2010/10/20/spirit-de-roman/

19,99!

2010-10-20T22:36:00.004+03:00

Ah, what a fine day for science! Precum sunt foarte talentata la gasirea chestiilor retardate pe net, here's another one! Pentru mai multe, intrati pe canalul youtube al tipului! Roger and out!

Spiritual Mood...

2010-10-17T22:08:00.003+03:00

Noua mea obsesie... trupa asta imi isca imaginea unui bordel al pierzaniei unde vin artisti, poeti ratati, cu femei prea parfumate si prea machiate, dar unde se mai incearca totusi o idee de senzualitate... si se mai si numeste Spiritual Front! Enjoy, am ramas fara idei de descriere!

Google Translate - que beatifull lingua!

2010-10-10T22:08:00.011+03:00

Google Translate is merveilleuse! Aseară j`ai decouvrit ce wonders face para YouTube! Am râs come une vicious hiene! Voilà, como sună quelques random searches!

Et un chanson soundtrack pentru snapshoturi! Aveti distractie, mes amis!

(Damien Rice - Blower`s Daughter)

(System of a Down)

(Iron Maiden - Afraid to shoot strangers)

(Hell`s Bells)

(Living on a prayer)

(I gotta feeling - LOL!)

Ah da, și aștept primul roman clasic tradus cu Google Translate, împreună cu ziarul Can Can sau Click: „Înălțimi vântoase” de Emilia Bronte, „Scula lui Moby” de DomnulBărbat MelOraș, „Fură Roy” sau „Ivan Târfa” de Domnul Walter Scoțianul, „Totul liniște pe frontul de vest” de Maria Remarcă, „O stafidă în soare” de Lorraine HansMure, „Oliver Sucit” de Charles Sculins, sau „HuckleMure Terminat” de Marcel Twain...

WWW for Nobel

2010-09-21T16:09:00.004+03:00

Jude Law e Brittish, e bun în draci, e încântător și mai are și ceva de spus! Cică sursa noastră principală de muzică, filme piratate, pornache gratis, poze tâmpite, Feisbuc, Hai5, Messenger, mail și din când în când informație utilă - aka Internetul, Marele WWW se pretează pentru a fi nominalizat la premiul Nobel pentru Pace 2010. Apăi la câți gigi de muzică și filme am dat jos și la câte referate am copiat de pe Google și Wiki, eu l-aș vota strașnic! Ma bucur oricum că bătrânul WWW și-a făcut un hobby din a promova pacea și lucrurile mai serioase. Acum mă duc să pun link la postul ăsta și pe FeisBuc!

http://www.youtube.com/watch?v=EymStNxnSWE&feature=featured (embed-ul e disabled by request)

http://www.un.org/en/events/peaceday/2010/broadcast.shtml

Pace și prosperitate de Peace Day, vă spun!

Știam eu!

2010-09-03T14:24:00.004+03:00

Iisus Ronaldo Hristoiu

Uneori eşti naiv, alteori dai dovadã de ceea ce s-ar putea numi “har”. Prietenii tãi te iubesc pentru puterea ta aproape supranaturalã de a transforma orice lichid în vin. Ai uitat de mult pentru ce te-a trimis tac-tu în lume dar cui îi pasã. Ce-are sã-ţi facã? Sã te rãstigneascã? Pff.

Tu cine eşti în Mîţa cu î din i?

Eu v-am spus, voi nu, nu, Batman, Batman! Nonbelievers, begone or thy shalt suffer My Wrath!

Femeia divorțată vs. Furnica africană

2010-09-01T15:30:00.006+03:00

Sunt sigură că aveți cel puțin o întrebare de când ați citit titlul acesta deosebit de intrigant. Nu, nu este vorba de un nou roman siropos Sandra Brown și nici despre o nouă emisiune (shitty)reality-show pe zerOTV sau Kanal D (căcăt). Și nici pornache (nu, nici de data asta :P), deci puteți apăsa X-ul din colțul browserului.

Însă în loc de răspuns, eu am și mai multe întrebări:

proba nr. 1: http://tratamente-naturale-chinezesti.ro/product_info.php?cPath=14_15&products_id=71

De ce femei divorțate? Au ele un libido mai mare? De ce negre? De ce ai vrea să fii horny ca o femeie neagră divorțată? Filmele americane nu prezintă într-o lumină prea bună situația asta. De unde știu chinezii (pentru ca este produs chinezesc) cum se comportă o femeie neagra divorțată? Și de ce acest produs chinezesc este fotografiat având în spate o foaie cu scris în rusă? E chinezesc și fac rușii sau moldovenii contrabandă cu el în România? Help me out, here!

proba nr. 2.: http://tratamente-naturale-chinezesti.ro/product_info.php?cPath=18_19&products_id=129

Dacă totuși încerc să intuiesc alegoria cu bărbatul african/negru (știm toți legendele urbane și ne-am uitat și la Discovery), nu înțeleg însă rolul furnicii, care simbolizează ceva... MIC. Și nu e un pleonasm expresia „africană neagra„? Nu tot ce vine din Africa e negru? Îmi poate explica cineva metafora? Și de ce arată ambalajul precum coperta unui album Prodigy? Și cât de mare e un ou mic?... ah, asta era din altă parte, hopa!

No?!

To do list...

2010-08-29T23:27:00.004+03:00

... să construiesc o casă... a mea... preferabil pe un deal. Sau la malul mării, ca o schimbare. Și nu, nu doar să angajez muncitori necalificați și ieftini care să muncească 6 ore și restul să bea Unirea și Bucegi și să mănânce mici; și să am pereții ca într-o pictură de Dali. Nu să angajez „termopaniști„ care să spargă jumate din peretele abia-abia gătat de muncitorii sătui cu mici si parfumați cu Unirea. Nu să angajez alți muncitori, de data asta amatori de Polar, care să îmi picteze cu var lego-ul construit de Uniriștii mai sus amintiți precum un adolescent cu probleme de precocitate, zugrăvind într-un mod nouvelle-art și noile ferestre. Nu. Și nu vreau nici parchet cu destul loc între piese cât să își clădească insectele propriul Manhattan. Bughattan.

NU. Mă gândeam mai mult la o vară liberă, plăcută, la niște prieteni, poate la o persoană mai „specială„, care să fie „fundația„, alături de mine, mult praf, multă murdărie, multă muncă, uneori nervi - to spice things up, multe mănuși, multe mâini ca să le rupă, multă sudoare, multă apă, uneori bere - to fun things up, ceva vin - seara, înainte de culcare, pizza (mmm...), multe glume, înțepături, niște nervi iară, somn bun noaptea, mai mult lemn decât beton, mai mult clasic decât modern, mai mult curbă decât cub, etc și tananana... bineînțeles toate astea sub supravegherea unor specialiști și sfătuitori, însă să fie făcut practic și empiric de noi. Pe scurt, un căcălău de muncă, oboseală, piele aspră și așa mai departe, dar și o doză consistentă de distracție, apropiere, susținere, poftă de viață și bunăvoință. Ar dura mai mult, considerabil mai mult, însă rezultatul ar fi un cămin în care ne-am regăsi cumva toți... la propriu. O construcție nu doar fizică, nu doar o clădire. Noi ca o casă...

Doar un gând de duminică spre luni momentan... dar cine știe, one fine day... :)

Noapce bună, deci!

Dont worry, be happy...

2010-08-01T14:12:00.006+03:00

Când totul e întunecat și afară plouă deprimant, și observi că nici apă curentă nu ai pentru că RAVJ-ul e depășit de o banală ploaie de vară... să știi că nu e totul pierdut. Poți fii, totuși, fericit. Precum momârlanul... Și dacă chiar și momârlanul poate fi fericit...

Sandra Brown și găleata cu hamsteri

2010-07-30T16:40:00.000+03:00

Gata cu ploaia momentan, gata cu vremea gri-plumb și de beție. Măcar pentru moment. Revine și cheful de a face ceva... sau plictiseala... eu am tratat-o cu o inițiativă bravă: să fac ordine în bibliotecă. And the story begins....

Acum două zile căutam și eu o cărțulie în ditamai biblioteca. Nimic special. Căutând în locul unde credeam eu că sunt cărțile cu litera G, precum le știam aranjate ultima oară (tot de mine!) observ că pe lângă cele cu G mai apar și altele cu S, T, C, B, etc etc. Fatalitate! No, caută o cărțulie modestă ca mărime în mulțimea de peste 400 de cărți. Hai că mai încerc tot în jurul raftului respectiv, poate poate, îmi zic. Când mârșăvia se întamplă!

Mă atacă Sandra Brown, această hidră cu 4 capete a literaturii siropoase! Scoțând subtil cartea de Al. Dumas, subjugat și folosit ca eventuală momeală, declanșez atacul și tot raftul cu Sandra Brown se aruncă pe mine, ca armata lui Mircea asupra turcilor! Sau ca Băsescu asupra salariilor! Mă retrag puțin în defensivă, după care declar război bibliotecii dominate în stil imperialist de aceste specimene. Pornesc în ofensivă și scot toate cele peste 550 de cărți din bibliotecă (cum am aflat că sunt peste 550, vă spun imediat!).

Și astfel începe o luptă lungă, de rearanjare a cărților în bibliotecă, în ordine alfabetică, ca data viitoare când mai caut o carte decentă, să nu mă mai împiedice toate măturile (TM Dani) să o găsesc. Și dacă tot facem o treabă, să o facem calumea, deci le-am și indexat în Excel! A durat cam 9 ore, dispuse în două zile, dar s-a făcut! Ete așa am aflat și câte cărți am, și câte cărți aș arunca fără remușcări...

Before....

Mao: What to choose, what to choose...

After...

Și vorbind de cele pe care le-aș arunca fără remușcări, dacă nu ar reprezenta pietre filosofale ale tinereții părinților, menționez armatele Sandra Brown, Judith Gould și Sidney Sheldon, cu titluri glorioase de gen „Și bogații plâng”, sau „Niciodată prea bogat”, „Tentația”, „Violul”, etc etc; dar pe lângă astea și Pacepa (Orizonturi roșii), am găsit mături și mai și. Precum cea din imagine! Nu îmi vine să cred că pe lângă Sienkiewicz, Voltaire sau Marx am așa ceva! Dar nah, după cum am spus, nu strivesc corola literară de minuni a altora, așa că le-am cruțat.

Ce mama mamelor e CHESTIA aia?

Însă cele ce m-au șocat cel mai mult au fost astea:

Nu știu cum au ajuns astea în biblioteca mea și nici nu vreau să știu. Menționez doar un scurt fragment, spre cârcoteala mea și a voastră. Tot pentru cârcoteală, am să arunc un ochi și pe alte articole, poate în scopul unor viitoare postări.

Până, atunci, mai postez doar 2-3 poze, pentru cei care au râs de mine când le-am povestit de găleata mea cu hamsteri :P. V-am spus eu că nu glumesc!

Hamșteri!

2010-07-29T11:44:00.004+03:00

Anunț de ultimă oră. Găleata cu hamsteri se cam umple, drept urmare DONEZ HAMSTERI! Mici drăguți, pufoși, cu ochi negri și mari! Foarte zvăpăiați și ușor de întreținut! Săriți, săriți

Așa arată la maturitate...

Iar așa arată când sunt încă puiuți, la vreo două saptămâni!

Mai multe detalii despre rasă, comportament și alte alea alea aici: http://www.zoopedia.ro/animale-mici/hamsteri/hamsterul-roborovski-331.html

Have a squeeky good day! :D

M.M. vs M.J.

2010-07-19T01:02:00.005+03:00

Sara bună, am zis! Și a dracului de călduroasă!

Și că tot vorbeam de căldură, acum vreo două seri m-am băgat și eu pe www.realitatea.net să mai citesc o știre, două - curioasă fiind de ediția 2010 a festivalului „Vine valu, îmi ia calu”, susținută cu succes (ca în fiecare an) în zonele sudice; sau de eventualele noi taxe; sau dacă nu cumva între timp cineva a încercat să-l asasineze pe Boc cu o machetă a Coloanei Infinitului (vezi cazul Berlusconi). Dar nu... nimic despre asemenea subiecte.

În schimb 90% din articole discutau noua moarte fascinantă și demnă de ratinguri maxime de audiență. Evident, vorbesc (si eu!) despre Mădălina Manole... sau M.M. Mă, ce să zic, fata care cânta pe când eram noi plozi mici și proști (unii dintre noi... mici)„fată dragă, nu fii tristă, fiindcă e păcat” (isnt it ironic?!) s-a răzgandit. Și a decis să încerce orgasmul decisiv. Și i-a și reușit. Na, asta e, vreme vine, vreme trece. Să se hodinească în pace acuma, dacă până acum nu a reușit.

Dar, pentru mass-media, sinuciderea ei a fost fresh-meat! Până au îngropat-o, a vuit media mai ceva ca vuvuzelele la cupa mondială. Pe site-ul mai sus menționat am găsit cel puțin 10 articole privind moartea, înmormântarea, copycats M.M. (probabil ca un fel de omagiu, puteau cred totuși sa facă un flash mob, era mai drăguț), imoralitatea jurnaliștilor care au pus pe tavă manualul cu instrucțiuni - Suicide for dummies - doze, cantități, substanțe, reușită garantată (buy one, get one free!), etc.

Dar cel mai mult m-au distrat 2 articole. Unul vorbea despre cum, BRUSC, s-au golit rafturile de cd-urile M.M. Ca să vezi, după atâta ascultat de Gutză, Copii minune ai metalelor prețioase și ai mezelurilor, românul și-a adus aminte de fata cu părul de foc. Ca să vezi, ce profitabilă e moartea asta, mai ales dacă e și făcută cumva mai scandalos și șocant! Jalnic, sau cum spune americanul cool - lame!

Al doilea articol deja se băga în chestii mai profunde și filosofice: opinia Bisericii referitoare la înmormântarea sinucigașilor, și de ce numai aiă care sunt (sau au fost, mai bine zis!) absolvenți ai promoțiilor de la Zam sau Spitalul 9 pot beneficia de una „legală”. Ete fâs! Hai să redezbatem probleme deja de mult apuse și cărora oricum nu li se va găsi prea curând un rezultat! Spațiul trebuie ocupat, ratingul trebuie pompat!

Moartea M.M. pare că a fost al doilea mare eveniment după moartea M.J. și Elodia. Putem chiar face o paralelă între primii doi: amândoi au murit din cauza pastilelor (sau aproape!), amândoi erau deprimați, jurnaliștii sunt de căcat iar, chiar și post mortem! Sugerez, cu riscul de a mă repeta, un flash mob M.M. în gară, mall sau în mijlocul traficului! Nu vă uitați egării stil 90s și peruca de un roșu apocaliptic (TM Luisa)! Sau poate o ședință de o zi pentru omagii și jelire. Și un weekend MTV cu viața ei - M is for Mădă!

Și sincer, nu m-aș mira, ca peste o saptămână, după cum zicea o cunoștință, să apară pe OTV investigații profund intelectuale care să demonstreze că, precum Elodia, M.M. nu a murit! (după un vers de la Coldplay - ”those who are dead are not dead/ They are just living in my head!. Deh, alți „absolvenți” care, spre bucuria lor, vor avea parte de o înmormântare ca la carte... măcar ei!)

Opinia personală - apa trece, pietrele rămân. Adică, da, ok, am schimbat puțin agenda, dar hai să ne întoarcem la Dunărea noastră revărsată, la circul politic și la crimele cu toporișca din cătune. Să nu ne dezobișnuim, totuși, am auzit ca nu e bine să schimbi prea des șamponul de spălat creierul.

Fruntea sus și împreuna să zâmbim! Și îmi doresc ca ăsta să fie ultimul post despre treaba asta!

PS: Am văzut un film tare fain azi, dar nu vă spun încă despre el! :P poate mâine, poimâne!

Remember me?

2010-07-07T12:44:00.004+03:00

Salut! Ma mai tineţi minte? Scriam pe aci din când în când acum o vreme. Acuma nu am mai scris de o lună, iară. Nu, nu e în paragină blogul. Doar m-am lenevit... sau mi-am ocupat mintea şi timpul cu de-altele. A venit vara, acopera-mi inima cu ceva, cu licenţa gata...

Între timp, de când nu am mai grăit dactilografic, am absolvit, de data asta pe bune, nu doar ca să mă simt bine că îmi văd diploma şi toca pe raft. Încă o etapă terminata, din nou nu îmi vine să cred ce repede a trecut timpul. Am început cu sala Jean Monet de la FSE, îmbracată în hanoracul cu Sex Pistols sau cu tricoul cu Metallica (nu mai ţin bine minte) şi am terminat tot acolo, de data asta la pantaloni cu dunga, camaşă şi părul prins. Imagine ciclica şi evolutivă...

Am trecut de la student "emininche" care merge la toate cursurile şi seminariile la specia studentului lepră, care merge doar atunci când este neaparată nevoie. Practica trezitului la 7 dimineaţa am abandonat-o încă de la sfârşitul anului 1. Nu e de mine... m-am şmecherit şi eu, ce? Totuşi, ca să nu fac totuşi o imagine prea proastă, menţionez că notele s-au menţinut. Sesiunea e sesiune, nu ne jucăm. Ok, recunosc, ultima sesiune a fost un mare "dont give a crap"... dar am trecut-o onorabil, zic eu...

Ce să zic... jumate din anii de studenţie s-au dus deja... nu ştiu unde au fugit, dar au luat-o la picior bine! Mai sunt 2, care sper ca vor fi şi mai buni, şi mai productivi. Sper!

Oricum, ca şi cadou de absolvire mi-am făcut un mare hatâr... am mers la Sonisphere! I-am văzut pe Metallica, Megadeth, Slayer... şi printr-un noroc extraordinar şi pe Rammstein. Îi mulţumesc pe această cale domnului preamilostiv din tren care mi-a dat abonamentul său pe care nu îl mai putea folosi, pentru că trebuia să ajungă luni la muncă. Îi mai mulţumesc că i-a venit ideea până să ajungem la Braşov, încât eu să iau primul tren înapoi către Bucureşti. Şi îi mulţumesc şi pentru cartela de metrou pe care mai era o călătorie. Mare om, mare caracter!

Îi transmit domnului că a fost bestial! Nu mai fac eu cronici acuma, că ş-aşa s-au scris nu ştiu câte, şi toate zic de bine! Spun doar că data viitoare când voi avea ocazia să îi văd pe Rammstein, voi sta prin primele rânduri, să îmi pârlească sprâncenele când se flambează ăia pe acolo! Mirosul de porc pârlit îmi va fi pecete!

Metallica... m-a epuizat cu cele 2 ore de concert, sărit, cântat, crizat, filmat... dulce epuizare. Mai puţin dulce a fost cea provocată de puştii care doreau un pogo sau un moshpit în mulţimea de peste 50.000 de oameni. Tinerele vlăstare nu realizează că nu toţi apreciază practica de a te arunca ca dementul în altă persoană, ca şi cum ai fi o bucată de sodiu în apă.

Şi Metallica ca Metallica (cacofonia deceniului), dar la Slayer era şi mai şi. Bine, oarecum îi înţeleg, pentru că Slayer au un sound şi un stil de îţi vine să îi spargi cu brutalitate capul celui de lânga tine, dupa 2 melodii. Muzica oamenilor ăia e ca un hate breeder! După concert trebuie să te controlezi să nu te mai uiţi încruntat la toată lumea şi să nu le mai vorbeşti cu timbrul solistului. Oricum, gluma ca gluma, dar Slayer au sunat incredibil, tobele dictau bătăile inimii iar chitarile îţi zburau creierii. Chit că nu mă omoram după ei, după concertul ăsta m-aş băgă la un torrent search pentru albumele lor.

Megadeth... cam slăbuţ. Din cauza sunetului pare-mi-s-a, care a făcut ca vocea să se auda foarte încet şi înfundat. Sau cu oscilaţii. Oricum, la un moment dat, nu te mai gandeai la asta. E Megadeth totuşi, încă o trupă a copchilăriei.

Oricum... primul meu metalfest. Cadoul de absolvire. Au meritat cele 2 ore dormite pe noapte şi nenumăratele ore de pe tren... din nou povestea cu CFR, dragostea mea. Dar nu a mai contat!

No, cam asta e povestea ultimei luni, ceea ce e mai important din ea. Am mai vrut să scriu despre diverse, precum australopitecii de bloc, despre lupta pentru un taxi în capitală, dar din diferite motive m-am luat cu altele şi am uitat. Dar probabil le re-articulez eu şi până la urmă tot vă spun despre ele...

Linkuri cu filmările mele (slabe) şi ale altora (bune!) şi cu poze (da, da, feisbuc :P)

http://www.youtube.com/user/anca4

http://www.youtube.com/user/kodrutzzzzz

http://www.facebook.com/#!/album.php?id=1016226570&aid=2060152

Până atunci, lenevesc prin Petrohills şi bat câmpii la bere neagră. Momentan, life is good! Să ma bucur cât o ţine! Salutări din ţara mea!

Să ne retardăm!

2010-06-09T21:01:00.010+03:00

După ce am gătat cu sesiunea şi alte porcării (aproape) am descoperit că tare e bine să îţi laşi creierul să se atrofieze şi să se delecteze cu toate prostiile. Şi în timp ce făceam acum două seri treaba asta, m-am gândit să fac aşa, o colecţie cu toate chestiile "retardate" care mi-au marcat copilăria şi nu numai! Nu că aş vrea să-l copiez pe Omu&Libelula, dar am zis că ar fi tare fain să-mi împrăştii tâmpeniile preferate într-un mod mai sistematizat! Şi să împart fructe din "pomul cunoaşterii". Sau ceva de genul...

Dacă unele nu vor părea amuzante, e ok, nu e vina voastră, probabil sunteţi oameni normali, umani, care au un simţ al umorului mai decent. Just smile and wave, smile and wave! Dacă râdeţi, bun venit în rândul nostru, nu suntem aşa mulţi, dar suntem primitori! :) Dar gata cu vorbăraia, să purcedem, într-o ordine a preferinţelor, mai mult sau mai puţin exactă!

Elogiul Spider Pig, bucată corală de o desăvârşire sublimă. Dar totuşi... o bucată. Atât!

Annoying Orange... simply... annoying. Puteţi vedea mai mult pe youtube, dacă vă ţine! I dare you!

Missheard lyrics! :D

Epic! Treaba asta mi-a marcat copilăria. Din acel moment, ceva nu a mai fost la fel. A fost iniţiat Procesul R! Prin excelenţă!

Iustin TimberLakeul rusesc, al anilor 70! Best lyrics EVAAARR!

Shut up woman get on my horse! Sweeet lemonade, mmm, sweet lemonade!

Din partea fanilor Manowar vine şi varianta metal! Nu se putea altfel!

De ăsta am mai vorbit, mai multişor, pe la începuturi! Dar trebuie readus la lumină... doar pentru a fi aruncat iară în groapa cu rahat!

Tom Green e prea sugestiv pentru a nu fi precizat a doua oară. După Piggy vine dramaticul "The Bum Bum Song" ... sweeediiish, sweeeediiish....

Ceea ce urmează acum sunt efectiv, ză best of ză best! Tu dă bi ză best chiar!

Remember Charlie? Evident, toţi cei care mă cunosc au acuma un mic flashback negativ şi li se zbate un ochi! Prietenii ştiu de ce! Ah, şi nu uitaţi că sunt 3 parţi! :D Asta înseamnă 3 times more Chaaarrrliiieeeee!!

Okay, deci chestia asta e cea mai amuzantă chestie pe care am văzut-o vreodată. E chiar mai tare ca Charlie, nu credeam că există altceva mai tare ca Charlie! Cine a făcut asta a avut a dracului de multă imaginaţie şi probabil că a suferit nenumărate abuzuri domestice si traume profunde! Plus că dă o nouă definiţie noţiunii de "spooning" !

Ok, deci probabil că antologia asta echivalează cu un atac cerebral! Dar e ok, veţi supravieţui! Anyways, sper că nu a fost atât de devastatoare! Iar până la următorul post, reveniţi-vă ca să pot reveni şi eu cu ceva şi mai şi! Salutări din ţara mea! :D

Recapitulare

2010-06-09T00:33:00.003+03:00

Da, nu am mai scris din cretacicul superior! Da, timpul nu a fost o mare problema, dar nu mi-a stat capul la scris! Aveam de gând sa mai scriu, însă m-am tot luat cu de-altele şi am uitat!

Acuma, că am terminat aproape de tot cu examenele, că încep să mă simt tot mai absolventă, nu doar formal, probabil voi relua obiceiul de a mai reverbera una alta pe aci.

Meanwhile, ce s-a mai întamplat:

1 iunie - La mulţi ani, post-1 iunie copiilor şi celor care înca mai au un suflet de copil, ascuns pe undeva printre grijile zilnice şi stresul provocat de "elita" noastră politică. Remember Turbo, Koukou-Roukou, bomboanele Silvana, napolitanele Dănuţ, Cola şi Pepsi în ambalaje de 1 litru, de sticlă, Abracadabra, Ba Da, Ba Nu!, Cartoon Network - cel în engleză şi care la 4-5 după amiaza era înlocuit de TCM, MTV-ul cu muzică chiar faină! Şi multe altele! Şi Feriţi-vă de măgăruş!

TIFF - ediţia a 9-a, care a electrizat şi ambalat iarăşi Clujul. De data aceasta cu mai multe filme, mai multe proiecţii în cafenele, mai multe concerte, mai multe evenimente deosebite pentru cinefili şi nu numai. Proiecţiile din Piaţa Unirii au fost cea mai faină idee, prin faptul că puteai sa vezi un film, la aer liber, cocoţat pe o bancă sau pe un beton - moca. Senzaţia e foarte plăcută, boemă şi refreshing! Numai bine că în mare şi vremea a ţinut cu noi! Plus că pe timpul proiecţiei traficul a fost blocat în jurul pieţei, deci puteai să te plimbi ca viţelul pe mijlocul drumului fără să fii claxonat şi înjurat de şoferii ciufuţi. Asta mi-a plăcut la nebunie, în sfârşit linişte, calm şi libertate! Plus că pe toata perioada asta s-a văzut cum Clujul a prins viaţă. La ultimele 25-uri era mereu plin, în centru era plin de tineret (şi nu numai), peste tot, ziua, seara, observai nenumărate ecusoane TIFF. Se vedea că ceva mare se întampla.

Tare rău mi-a părut că nu m-am mai băgat ca voluntar la festival, experienţa de anul trecut a fost bestială... şi mai ales când am văzut că anul ăsta a părut parcă mai organizat şi multilateral. Oh, well, este timp! Oricum, bravos TIFF, bravos Cluj. Foarte tare!

Altele - examene gătate, licenţa în mare rezolvată, se așează uşor-uşor lucrurile. Şi s-a făcut şi fain afară, în sfârşit! Păcat că a trebuit să cinstesc asta cu o răceală! Dar deh, o bere cu sirop la terasă, la aer, şi trece de la sine! Şi oricum, cică numai intelectualii răcesc vara! Trebuie să se găsească o scuză şi pentru ăştia care răcesc ca idioţii de la curentul din casă, la peste 25 de grade!

Cam astea ar fi de zis pentru cele 2 săptămâni de tăcere! Aştept să mă bată soarele în cap să mai imi vină idei, să le scriu! Până atunci, terasa, parcul şi berea cu sirop mă aşteaptă! Şi nu e frumos să lungeşti aşteptarea!

Salutări şi voie bună şi nebună! :D

Lovi-m-ar tunetul!

2010-05-18T17:42:00.009+03:00

... si m-o lovit, duminica asta, în Piaţa pros... ăăă...Constituţiei. Mă refer, evident, la primul mare concert la care am apucat să ajung... ever! Adică ACDC. De sâmbată dimineaţa totul a fost parcă un şir lung de acţiuni, aproape nedelimitate temporal (poate şi datorită cantităţii reduse de somn). Cred ca pot rezuma aşa: CFR, beri, ACDC, beri, beri, CFR! :)

Şi pentru că un asemenea eveniment nu poate totuşi fi rezumat la atât, şi pentru că oricum nu am mai scris mult de ceva timp, trebuie să dezvolt puţin. Să începem cu începutul!

Sâmbătă, ora 9:50: fuga după tren, împreună cu un prieten, amândoi plini de entuziasm să-i vedem pe legendarii babalâci. Entuziasmul începe însă să se transforme în nervi şi frustrare în momentul în care opriţi am fost, în câmp, între Predeal şi Buşteni... peste 1 oră jumate! Uitându-ne afară, la toate maşinile care treceau grăbite pe DN1, nervoşi pe copacul care a decis să cadă exact atunci pe liniile CFR şi să întrerupă curentul, dar şi pe incompetenţa şi eterna durere în fund a CFR-ului, autostopul începea să pară tentant... orice se mişca părea tentant!

Într-un oarecare final, cutia aia de fier începe să se mişte... s-a târât cred 1 km, maxim 2... până a ajuns în staţia Azuga, unde, FATALITATE... s-a oprit iarăşi, pentru a lăsa să treca cele 3 trenuri în sensul opus! După primul tren, hotărâţi si "agitaţi" fiind, decidem să ne băgăm ceva în CFR şi coborâm, în speranţa unui preamilostiv care să ne ducă, chiar şi cu o viteză de 50 la oră la destinaţie.

Ploaie, vânt, frig, coafura se sinucide prin implozie! După 10 minute, prindem ceva, dar doar până la Sinaia... blesteme, căci nici microbuz nu mai era la ora 7 seara. Ploaia şi vântul s-au pus bine pe treabă, deci şi puţine şanse de preamilostivi! Plus ca decursul zilei şi-a spus deja cuvântul: not a fine day for science...

Aşa că ne întoarcem în eterna gară CFR, în aşteptarea aceluiaşi tren, care de abia plecase din Buşteni! La Sinaia, evident, mulţimea de oameni nervoşi, îngheţaţi şi aproape linşând casiera de la casa de bilete. Apucăm să bem o cafea, să luăm vreo 2 beri pentru drum, după vreo 15-20 minute vine şi trenul! Ne reluam frumos locurile, după ce nenea din compartimentul nostru a râs copios de încercarea noastră eşuată lamentabil. Dar deh, măcar nu am stat, am avut parte de ceva acţiune, aventură, râsete... a trecut timpul mai plăcut!

Drumul alături de CFR continuă, trenul târându-se ca un lepros care încearcă să urce scările. Ca să fie totul fain, singurul post de radio care se auzea decent, şi nu era operă radiofonică (era prea deprimant să ascultăm ritmul alert al operei în contextul mişcării trenului!), ceva radio ortodox sau transmisiunea în direct a unui meci, era Kiss FM! Până la Ploieşti am luat-o razna pe muzică cu 3 note şi 4 versuri, gen chestia aia în care se repetă cretin Morena şi Panamericano! La Ploieşti am cedat, şi am preferat liniştea... măcar şi trenul se mişca mai repede...

Bucureşti, ora 22:30... dupa 3 ore jumate de întârziere, cu un sfert de creier atrofiat de nervi şi plictiseală, ajungem! Răsuflări uşurate, nişte ultime înjurături CFR-ului în drum spre metrou.

Acuma că am trecut de partea nasoală, să vorbesc de partea faină. Concertul. O nebunie! de oameni, de aglomeraţie, dar şi de concert! Deşi am stat destul de în spate şi am văzut majoritatea concertului pe ecrane, nu a contat, căci s-a auzit impecabil! Şi-au adus oamenii locomotivă, o ditai femeie grasă şi gonflabilă, pe nume Rosie, s-a tras clopotul şi s-a tras cu tunurile. Eternul chitarist nu şi-a aratat vârsta, dar şi-a arătat fundul în boxerii ACDC şi ne-a distrat pe toţi cu mişcările şi stilul pe care până acum le-am văzut doar în videoclipuri. De cântat nu mai vorbesc, s-a dat mare cu nişte mega solo-uri care au sunat incredibil! Overall, un concert bestial, memorabil, care probabil nu va mai avea loc la noi, ţinând cont de vârsta membrilor! Bine că i-am apucat!

Lecţii învăţate în aceste zile:

1. Nu bea mai mult de 2-3 beri la evenimente cu atâta lume. La 60.000 de oameni, va trebui să aproximezi cu jumătate de oră înainte când îţi trebuie la baie. Va trebui să înoţi prin marea de oameni şi să aştepţi minim 15 minute la cozile de la toaletele publice insuficiente! Vei descoperi că un boschet îţi poate deveni cel mai bun prieten!

2. Nu aştepta pauzele dintre concerte să vizitezi toaleta. Te vei întâlni cu restul de sute de oameni care au avut aceaşi strategie. Boschetul îţi zâmbeşte galeş!

3. Nu îţi imagina că odată ce începe concertul vei mai avea vreo şansă să te mişti prin mulţime. Fie ploaie, fie vânt, fie pişarea de pe lume, acolo rămâi. Boschetul nu mai zâmbeşte, dar paharul gol de bere de pe jos da! Feel free to use it! :))

4. Dacă mergi în grup de peste 3, staţi lângă un loc uşor de găsit, unde ai numeroase repere. Căci de te pierzi, şi nu ştii unde să ajungi, pierdut eşti!

Deci, în concluzie, de sâmbătă până luni a fost o maaare singură zi, în care toate s-au desfăşurat într-un ritm alert... acuma urmează ziua de recuperare. But it was definetly worth it!

Mulţumesc lui Oly pentru găzduire, whisky şi pastele delicioase!! Mulţumesc şi pentru poanta cu "nu au mai fost atâţia petroşeneni în Bucureşti din 94 încoace" :)).. am facut-o publicp tuturor şi a mers bine! Mulţumesc mulţimii că nu m-a călcat în picioare şi m-a lăsat să mă îmi regăsesc grupul! Mulţumesc vremii că nu a plouat, deşi am mâncat un frig neaşteptat în Bucureşti! Şi CFR-ul să se ducă dracului!

Mai jos pun nişte filmări mai de calitate din timpul concertului! Că ale mele sunt mişcate că nu am reuşit să mă abţin să nu sar şi să nu ma agit! Şi nu am avut nici chef să stau cu o mână atârnată şi să nu mă bucur calumea de concert!

So I salute you şi vă aştept la Iron Maiden în CLUJ! :D

La Thunderstruck se vede şi se aude mai bine asta, http://www.youtube.com/watch?v=Q8XJw0DQ7KQ, dar nu avea embed

http://www.youtube.com/watch?v=92z82nOfSVU

http://www.youtube.com/watch?v=4wNHPNZrO8U

For all the dirty jokers out there!

2010-05-13T02:18:00.003+03:00

Gritings din nou! Am o sugestie scurta si descoperita acum cateva zile! Dirty Jokes! mai exact Eli's Dirty Jokes! Eli e un functionar batraior caruia ii place sa glumeasca... mai fara perdea asa, ca are deja o varsta! Glumele sunt dragutele si animate! De exempu....

sau...

Seria o gasiti pe Youtube, so... enjoy! :D

Cine se scoala de dimineata e bratara de aur

2010-04-28T07:41:00.003+03:00

Noh, hai noroc si bine v-am gasit. De-acum incolo, din cand in cand, o sa va oripilez cu scriitura mea; in urma fuzionarii sub egida Vorba lu' Crap, blogul meu si-al Ancai au devenit surori (cred ca blog e feminin, nu?) asa ca o sa dau cu pixu` pe-aici ori de cate ori o sa am ceva de zis. Nu-s prea dus la biserica, scriu grafic, ma enervez repede si nu-mi convine nimic. Think porcusorul isteric :)
Daca vreti sa cititi mai mult, aruncati cu clicku` aici sau culegeti-ma din blogroll.
Asa, acum c-am trecut de prezentare, sa-ncepem cu tema de azi: cine dracu' a scos din preputzu' gandirii maretele maxime si "cujetari" populare din infinita, bogata, daco-romano-slavica limba romana? Zau asa, unele sunt mai aberante decat religia, si nu multe lucruri pe lumea asta sunt mai aberante decat religia.
Sa va dau un exemplu: cine se scoala de dimineata, departe ajunge. Pe dracu! Din proprie experienta de navetist muncitor pe plantatie, va zic SIGUR ca cine se scoala de dimineata e obosit si nervos toata ziua, face cearcane, probleme cu stomacul, oboseala cronica si alte minuni ale lumii moderne. Singurul strop de adevar din "cine se scoala de dimineata, departe ajunge" e legat strict de coordonatele geografice; cine se scoala de dimineata, ajunge la munca; eu intamplator muncesc la 20 de kilometri de casa, deci am putea spune ca ajung departe. Cred, de fapt, ca marii maestri ai gandirii populare asta aveau in cap cand au scos gogomania. Cine se scoala de dimineata, departe ajunge: la camp, la targ, la castelu' grofului cu jalba'n protap, toate acestea fiind locatii greu accesibile daca nu vroiai sa te prinda noaptea pe drumu` de`ntoarcere si sa te jefuiasca Pintea, Petrache Poenaru, Terente, Mailat sau cine naiba se mai ocupa cu talharii si jafuri armate in vremurile alea. Asadar, te sculai devreme ca sa ai timp sa le faci pe toate si sa ajungi departe. Propunerea mea pentru un update la vorba cu pricina este "cine se scoala de dimineata se culca la loc" sau "cine se scoala moderat de devreme, pe la un 9-10 asa, ia firobuzu' pana la capat de linie si departe ajunge".
O alta zicala total aberanta este "cine sapa groapa altuia cade singur in ea". Pai asta e o gogomanie majora, fratilor; cat de tampit sa fii sa cazi in groapa pe care ai sapat-o? Numa' Dorel cand e imbibat cu Unirea ar fi in stare sa cada intr-o groapa proaspat sapata. Da' un om capabil, cand sapa o groapa, isi ia toate masurile de protectia muncii, zic. Si, cum adica, groapa ALTUIA? Cine, in tara asta, face ceva, ORICE, pentru altul? Chiar si o groapa? Cu exceptia groparului de la tzintirim, care e platit pentru asta, nimeni nu sapa de bunavoie o groapa pentru altu'...mai ales avand in vedere riscul crescut de a cadea singur in ea, dupa cum intelept avertizeaza sus-amintita zicala.
Si astea sunt doar doua exemple...deci, ca sa va fac o aroganta, va lansez o provocare: gasiti si voi maxime, proverbe, cugetari cretine si comentati-le literar-artistic intru hazul tuturor. Cea mai haioasa explicatie castiga - multa stima.
Asadar si prin urmare, si-acestea fiind spuse, v-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Epopeea-chin a unei noi colaborări!

2010-04-26T21:18:00.009+03:00

Howdie do! What`s new pussycat? Vă zic, eu, o alianță stelară Ardeal-Moldova-București. Ardealul cred că știți deja cine îl reprezintă (eu, aka mâtza hipioată și toate celelalte personalități/voci), iar reprezentatul ultimelor două este Oly, Marele Alb (și Creț), sușîvean de orijîne, strămutat ca în baladă, pe plaiurile lu' Moș Bucur.

Noi ne cam știm, așe, de ceva anișori, de când eram amÂndoi copii TRV și ne contraziceam pe mIRC dacă Dani Filth este sau nu „fake and gay”. El mereu zicea că DAAAAAAA, eu că NU, așa că inițial sărisem unul la gâtul celuilalt. Între timp l-am convins totuși că pacea și prietenia sunt Calea, i-am trimis o floare multicoloră prin DC, am ascultat un Lennon și niște Joplin și am devenit prechini! Buni încă, și de durată!

Și acum 2 seri, discutând iar mult, ca în vremurile bune, și râzând cretin ca și cum am fi fost mai fumați ca un negru pe „plantație”, am pus-o... la cale. Și nu oricum, ci sub influența lu' Haru' Cocalaru'.

În continuare voi lăsa misterul să se dezlege în fața voastră, fără să strivim însă corola de minuni (încă!). Va fi un post mai lung, cel puțin ca organizare în pagină. Dar ținând cont că nu scriu chiar în fiecare zi, puteți să citiți oțâră, să mai păstrați pe mai târziu... vedeți voi!

Menționez că am simțit că mă prinde Învierea 2011 până am cules și aranjat odiseea. Mai ales că exact atunci când am vrut să dau PUBLICARE a dat Blogspot eroare! Și partea de încheiere a trebuit să o rescriu și să rearanjez totul, pentru că, Doamne-feri, să se fi salvat frumos și integral! De ce să nu simt că îmi pușcă circuitele! Anyway, până la urmă am izbândit...

Mai menționez că am scris și primul post pe Vorba. Povestea sectei bătrâneilor guralivi, check it out!

No, cadeeeee, dă-te băh, că cadeee....

Ouverture:

Oly:

lllalalalalalalaa... bored... entertain me! :P

Anca:

Foaie verde băț, n-ai de lucru, fă-ți!

Foaie verde Marceluș, mai bine du-te la duș!

Oly:

=)) Foaie agurubidudă, nu mă duc că apa-i udă!

Anca:

Udă-i apa, mergi cu sapa!

Oly:

Nu mă duc, că-mi cade mapa!

Anca:

Îți cade un drac, taci că te trimit pe Feleac!

Oly:

Nu mă duc, că dealu-i mare și nu vreau să fac mișcare!

Anca:

Lenea-i mare, gându-ți stă doar la mâncare!

Intriga:

Oly:

Uite, facem un New Deal: un safari la un kil,

Și mă duc și pe Feleac și îl urc din crac în crac!

Anca:

Foaie verde mac, să-ți pui pofta în copac!

Oly:

Anca, eu iți dau o veste:

Frunză verde ca-n poveste, Marcel prizonier îmi este.

Și de nu-mi dai un safari, i-l trimit lu` Mata Hari!

Anca:

Hai să-ți fac eu un New Deal...

Văd că ești poet cam mare,

Hai la o colaborare,

Facem poezii la kil!

Oly:

Frunzuliță de copac,

Dacă m-am nascut poet,

Eu colaborez cu drag,

Da` tre' să tăiem bilet!

Anca:

Tăiem tot, tăiem și craca,

Facem bani, fugim cu barca!

Și că tot suntem chiar buni,

Faci și tu un post pe luni.

Începi săptămâna bine,

Săptămâna bună vine!

Desfășurarea acțiunii și punctul culminant! (2 în 1, la ofertă!)

Oly:

Eu mi-aș face, dară vezi? Blogu' meu nu-i chiar cum crezi,

Nu pot pune poezie, că îmi scade reitingu`,

Și toti ce citesc, se știe, vor numai politicu`...

Anca:

Să-și deschidă mințile, să se dea cu hințile...

Că nu tot este serios, nici nu tre`să fii politicos...

Și-oricum nu ai scris tot timpul, ai făcut politică cu schimbul!

Așa că facem o uniune? Mai ca UE, mai pe bune?

Oly:

Dacă vrei și crezi că ține,

Eu postez pe blog la tine,

Numa` ca să am și spor, tre' să fiu coautor!

Anca:

Te fac și co-autor, dacă crezi c-așa ai spor...

Putem face și cu schimbul, dacă vrei să-mi arăt chipul...

Pe la Vorba ta puțin, foaie verde de pelin!

Oly:

Mă gândesc și cuget bine, nu scriu eu chiar tare bine,

Și nici nu scriu chiar tare des, dar ca să avem succes,

Mă gândesc să schimbăm hramul, ca șamponul și balsamul,

Ca nessul cu 3 în 1, două bloguri prinse-n-trunul.

În strânsă colaborare, pentru rating si mai mare,

Eu mă bag să dau un crap, tu te bagi la Vorba mea

Și dacă lucrăm cu cap, o să iasă chiar belea!

Anca:

Mie-mi place Vorba ta și chiar că m-aș integra!

Dacă-ți place crapul meu, eu te-aștept cu voie bună,

S-aberezi și teleleu, foaie verde ș-o căpșună!

Oricum bloggingu-i un joc, ne jucăm și noi cu foc,

De-a poeți contemporani, la anu' și la mulți ani!

Oly:

Atunci rămâne stabilit, blogurile s-au unit,

Mai vorbim mâine-poimâine, ca să vedem cum rămâne

Și de când începem treaba, că doar n-am vorbit degeaba!

Anca:

Sigur, sigur partenere,

Va fi o mare placere!

Să vezi cum se unesc,

Într-un cadru Internicesc,

Bucureștiu' și Ardealu',

Și-nvață să sară calu'!

Mari "poeți"se întâlnesc...

Și să vezi ce isprăvesc!

Oly:

Am o presimțire bună despre ce postări urmează,

Frunză verde și-o alună, când doi oameni aberează!

Dar te rog, când o să scrii, să ții minte una alta:

Nu scrie doar poezii, că pleacă omu` la alta!

Anca:

Nu-mi transform eu blogul meu

Doar în rime și măsuri,

Nu-l înlănțui ca pe Prometeu,

Vor fi și epicele scriituri.

Încheiere (după 40 minute)

Oly:

Uite-te în colțul dreapta, partea de jos pe ecran,

Și-ai să vezi chiar cu mirare, că e-al patrulea cesan!

Asta e minune mare, de mult nu s-a mai văzut,

Să mă culc spre dimineață, când ceasul 4 a bătut!

Anca:

Știu, știu, e târziu tare... sau tare devreme...

Dar cum orice sfârșit are, dar apoi și continuare,

A venit a dulcelui somn vreme.

Așa că hai la culcare,

Mai vorbim maine de colaborare,

Și punem la cale țara,

Și-ncepem să tragem sfoara!

Oly:

Hai noroc și sănătate, iară mâine, mai pe soare,

Fă-ți un cont pe Wordpress, frate,

Să te fac coautoare!

Altfel nu prea se mai poate,

Că nu am uebsait plătit,

Și ca să te-adaug la mine tre' să ai Wordpress negreșit!

Anca:

Și tu pe blogspot îndată... să ai parte de-o bucată!

Oly:

Vezi că iar vorbești în dodii și în duble înțelesuri,

Dar eu ți-am citit în zodii, că apare-ndată alesul: MARCEL!

Anca:

Ooooh, Marcel, where art thou, Marcel.... și veni pe-un porumbel!

Oly:

Mai bine pe porumbel, decât pe un papagal,

Hai să mergem la somnel, fără Fenobarbital!

Anca:

Și fără Extraveral, că ne ducem la canal...

Noapte bună eu îți zic, somn ușor cu Marcelic!

Oly:

Eu îți zic altfel, mai bine: bună dimineața, bre,

Că e devreme, se știe, se trezesc găinile!

Anca:

Cotcodac într-un copac, somn ușor și te-am țucat!

Oly:

De o oră și ceva vorbim doar în poezele,

Și acum, din partea mea,

Îți zic mult și tare: pa!

Anca:

PA BĂH!

Sfârșit, în sfârșit! (4:23, după EXACT o oră!)

PS: Am crezut că mor până să gat asta! So you should give a crap! Măcar pentru efort!

Avatar - Deziluzia!

2010-04-25T02:46:00.005+03:00

La Bună Noapte! Revin la ore fatale și mistice cu o nouă năstrușnicie a românilor! De data asta este vorba de un remake HappyFishTV la faimosul Avatar! Dar atât. Azi nu scriu mult. Așa că, la râs înainte!

Sfântul Harul Cocalarul revine! (nr. 3)

2010-04-21T02:23:00.005+03:00

Sara bună! Acum că a trecut norul, fără ca eu să-l văd (la naiba, niciodată nu am norocul să văd și eu niște dezastre naturale, ce viață e asta!) revin cu a treia poemă. Nah, ce să-i faci, oamenii sunt productivi toamna, se lasă impresionați de frunzele tomnatice și se trezesc să facă copii. Așa, ca să mă aglomerez eu acum, și să forțez Sfântul Harul Cocalarul!

Îmi cer scuze de întârziere, asta trebuia postată pe 19, dar nah... Sfântul Har are și el nevoie de o muză, așa că pe vremea aceea se bălăcea în puțin whiskey și bere! Și acuma, după ce s-a trezit (nu ca P. Diddy) și s-a spălat pe dinți cu puțin Jack, a trecut la treabă, ca un tovHARăș muncitor și productiv ce este.

Maestre, să cânte versurile, hali-te-aș! (e un Har TRV, se știe!)

A fost odată ca-n povești, a fost ca niciodată,

Un miel brun cum nu mai găsești

Într-o pădure-întunecată

Și era unul la părinți, și mândru-n toate cele

Cum e caria între dinți

Si plomba între măsele.

Si părul negru îl avea,

Ca corbul arăta,

C-un ochi negru ca cărbunele

Si-un altul ca tăciunele.

Ne-am cunoscut la Mamaia,

Când mergeam a la playa

În tabăra minune

Cu dușuri comune.

Și peste ani ne-om întalni

Când ea-i pe cale-a ispăși

Pedeapsa Sfântului Eminescian

Sub sabia lui Johnatan!

Si stând la colț cu ingineru'

Toată ziua frecând fierul,

Filosofii noi discutam

Și câmpii mult îi mai bateam.

Foaie verde de leurdă

Că-ntr-o zi cu ploaie udă

Ispăși și el pe Mihnea

Și în Skip iși găsi tihna.

Bând o bere, bând si două,

Își făcu o casă nouă

Chiar în Cluju-ndepărtat,

Foaie verde și-un... pătrat.

Și se duse stâng la Drept,

Legislația în chept,

Și ajunse radical

IT-ist geek într-un canal.

Alergând în sus si-n jos,

Întoarse totul pe dos,

Și-ajunse la Litere

Unde-i mare... rupere.

Cu engleza și franceza

Încearcă să rupă freza,

Cu gramaticala coasă

Îi bagă pe toți în plasă.

Și tocmai azi am și aflat,

Ca-n septembrie s-a și cărat

Pe tărâmuri francofone,

Salutări, Napoleone!

Tare dor ne-o fi la toți

De bancurile cu bebeluși morți,

De filosofiile nemuritoare

Și de ciudățeniile culinare.

Dar zburzi tu și-napoi

Miel creț, cu ochii goi,

Și ne-aduci cu chiu cu vai

Brânza fancy... cu mucegai!

Și urarea de sfârșit,

Că treaba tare s-a lungit.

Mielule lai,

Lai, bucalăi,

Să zburzi cu plăcere,

Să bei multa bere

Și și puțin vin

C-altfel e chin.

Să paști rafinețuri,

Parizer cu verdețuri,

Să-ti amintești de Cluj

Când mergi la Moulin Rouge.

Să canți bine Marsiliana

Dar să nu îți schimbi blana!

La Mulți Ani ANA!

La fin du neoliberalisme!

2010-04-14T00:31:00.007+03:00

Nu vreau să stric lirismul ultimului post, dar am dat peste ceva criminal! La propriu și la figurat! O combinație între Underworld și probabil filmele lui Moore (Michael, nu Gary!). Dar făcută de niște francezi. Și cum francezii se cam dau de-a dura cu chestiile bolnave (getting down with the sickness!), e și ceva sânge, ceva durere, suspans, dar totul cu o morală ironică și seacă pe sfârșit.

Cu toate astea, mi se pare foarte sugestiv filmulețul. Am creat bestia, am scăpat-o de sub control, și acum ne papă. De fapt, dacă ma gândesc puțin, e ironic. Papa ne papă! Și sună și bine. Dar gata cu critica artistică, vă las să va distrați singuri!

No, nu-i așe că vi s-o făcut o poftă de vă mirosiți jucăriile din fostele Happy Mealuri (hai, hai., știu că ați dat banii pe meniul ală doar pentru ele și că apoi v-ați autosugestionat singuri că mâncarea e ATÂT de bună, doar ca să nu vă simțiți vinovați că ați dat peste 10 lei pe un rahat fosilizat!). Știu că acuma veți viola frigiderul și vă veți arunca o chiftea de-aia cu mult usturoi, facută de buni, mama, soacra, uatevăr, într-o chiflă cioplită barbar cu cuțitul zimțat, mai puneți niște Hochland și niște telemea și MAI ALES - un ketchup de-ăla adevărat, marcă autentic românească, dovada fiind eticheta pe care scrie Checiăp, produs natural din Corabia - Olt. Tentația e irezistibilă, sugerez dublu strat de telemea, să nu pățiți ca Ronald McLycan! Nu vrem să o luam razna, nu?!

Iar aparte de filmuleț în sine, care mi se pare genial, mi-a căzut cu tronc un comentariu, care spunea așa:

Nici nu știu ce să zic la asta. Doar râd. :)) Aș zice că dacă nici rușii nu au învins bestia, noi și tot Occidentul putem să ne facem direct Harakiri. Dar presimt că e o afirmație care poate deveni abstractă și contradictorie așa că o las așa.

Ce să mai zic. Poftă bună la chiftea! Și joacă placută cu Happy Toys. Abia aștept să facă o serie cu Ronald în diferite ipostaze ca cea din video: Ronald McLycan, Ronald McVampire, Ronald McTroll, Ronald Jackson și Ronald McBăsescu. Să vezi atunci Happy Meal! Happy Happy Joy Joy chiar!

No, servus, salutări din țara mea!

Eternitate, vesnicie... hehe, înc-o poezie :P

2010-04-13T00:00:00.000+03:00

Da, iară nu am mai scris de ceva timp. Da, iară nu am avut ce spune... dar acuma am! Și iară o dau liric! Luna asta e plină de de-ăștia cu coarne, Berbecioși d-ăștia. Și mi-am pus iară întunecata minte la contribuție și am scos o nouă „operă”. De data asta pentru colegu de colibă.

Să fii „izbit”, bre, și sper să îți placă. Fiind marți, și 13, cred că ăsta va fi primul ceas rău! :)) Măcar ai grijă la pisici și scări, guri de canal, știi tu.

No, gata cu vorbăraia, și să-i dăm să pută!

Azi e marți, nu mai e luni

Și e-a patra dintre luni.

Sper că fără ceasuri rele

Fără ritmuri de manele.

Acum douăștrei de ani

Într-un loc zis Petroșani

Răsări, cu chiu, cu vai

Unu blond, zis și Mihai.

Nu aveam de un' să știu

Că pe mirc aveam să fiu.

Și se bagă unu'n seamă

Gothic-Rock cică îl cheamă.

Și ce șmecher se dădea

Că el drujbe asculta.

Și ce tare ma dădeam,

că tot aia ascultam.

Pana mea de mirc porcesc,

că-ntr-o zi îl și-ntâlnesc!

La liceul fortareață

Într-o zi cu multă ceață.

La o ora cu Păun,

auzim în ușa-un BUM!

Intră doi, cărând ceva

și ma uit... Ce pana mea!

Intră doi, unu cu glugă

Și cu un tricou stil pungă.

Și c-un mort pictat pe el

Să se dea și el rebel!

Mai apoi aflu și eu

Că e roackerul din C(eu)

Ce-și va spune-apoi Atveu

Mic și blond era, vă spun!

Dar cu dumele duium!

Și trec trei ani pe betoane

Fredonând Erate zilnic

Și trec șase veri babane

Și nu s-a schimbat nimic.

Toată ziua-l văd p-aici

Urlă, strigă la vreun meci

Și se-agită, vai Steaua lui

Deh, patima CFR-istului.

Și mai e politehnist

Nu oricum, ci și țevist.

Și să n-o lungim prea tare,

Închei tot c-o urare:

Să fii tare ca un zid,

Să câștigi la Need for Speed,

Să nu maltratezi pisica

Că nu-ți iese gol la FIFA.

Să nu uiți ce-ți zic acum,

C-altă dată nu mai spun:

Nu-i compas ca și echeru,

Nici bărbat ca injineru'.

Asteptăm acum să dai

de băut, c-altfel e bai!

Drept urmare, hai tzurai

LA MULȚI ANI, ALEX MIHAI!

Repet: Nu e vina mea că e 13! :))

Balada unei morti anuntate!

2010-04-01T01:28:00.005+03:00

S-a terminat cu martie, ducă-se pe pustiu de lună „no good for science”! Bine ai venit aprilie! Și aprilie a început bine până acuma. A început cu „something old, something new, something borrowed, something blue”. Și a mai început cu ceva: cu ziua a doi oameni importanți, și anume El Padre (adica tata, băh!) și good old (but not so old!) Luisa! La multi ani lor, și pentru Luisa am pregătit un mic cadou pre-venirii mele acasă. Și precum românul s-a născut poet, am compus ceva, inspirată fiind de apariția și prezența ei constantă în viața mea!

Sper să îți placă, cât o fi posibil, și să nu dezlănțui apocalipsa asupra mea când ne vedem!

Ok, cu emoții și tremurături de degete pe tastatură, here it goes!

Foaie Verde Iasomie,

LA MULTI ANI iți zic eu tie...

Căci pe ziua-ntâi din lună,

Se-ntamplă o fapta bună,

Iar pe ziua-ntâiului,

La umbra butoiului,

(Numai ce-i veniră de hac

Răposatului)

Răsare o ființă creață

Dintr-o varză zisă Viață.

Și ce zgomot ce mirare!

Fata nu doar că e tare,

Dar are și-o față de... floare!

Si vlăstarul crește, crește

Mintea și ea se-ncrețeste.

Pensula din colt pandește

Și ridică două dej'te:

"Ia-mă d-aci fatăh,

Și-ți zic viitoru'ndată!

Să mor io de-ti zic minciuni,

Da ești bună d-ARTĂciuni!

Toate moacele din lume

Le vei mâzgăli-n albume

Vei fi mare, fatăh-ți zic

Guță, Elvis, sunt nimic!"

Și ea sfatul i-l urmă,

Se-apucă și desenă

Si-a tot desenat, mioara

Până-a dat de Timișoara!

Nu mai respect cronologia,

Ea se făcu faină, ca un pui de Crevedia,

Și prin locuri mistice călătorea

Unde berea se găsea.

Și nu numai berea, ci și-alte licori

Ce-i mezmerizează pe-ai ei băutori.

Și ne-am intâlnit în cimitir,

Cimitirul tinereții în delir,

La un beton eminescian

Sub mătura Piscoiului spartan.

Și ne-am văzut, și ne-am plăcut

N-am știut ce-i de facut

Așa că ne-am pus pe băut.

Și-acum după ceva ani

Ne revedem în Necroșani

Mai bătrâni, dar tot la fel,

Fără bani în portofel

Și cu creierul tembel.

Și-o urare de sfârșit,

Că de cap cred te-am tâmpit

Să te-nalți ca merii și ca perii

În mijlocul berii,

Tare ca piatra,

Și ca munții Tatra

Isteață din cale-afară

Să-i trimiți pe toți la gară,

Profundă precum MISA

Și faină ca Mona Lisa

LA MULTI ANI, LUISA!

Don't hurt me please! Oh, no, no, no, no!

Lucruri piedute

2010-03-29T19:47:00.004+03:00

Warning: Iara o postare metafizica!

Unde se duc lucrurile pierdute? Toate chestiile pe care de-a lungul vietii le ratacim aiurea, le pierdem sau observam ca lipsesc. Trebuie sa fie undeva, nu? Doar nu au nimerit tocmai ele faliile temporale si spatiale si au transmigrat in universuri paralele. Sau poate o fi si asa. George Carlin spunea intr-o veche poanta de-a lui ca probabil exista un fel de rai al lucrurilor pierdute, unde se regasesc toate baloanele cu heliu ridicate in nevazutul vazduhului, toate cheile, toate biletele de autobuz, toti cerceii pierduti de mine si muuulte altele. Si probabil stau acolo claie peste gramada

si asteapta sa fie recuperate. Si fiindca e rai, probabil stau acolo pentru eternitate majoritatea. Probabil cateva, prin intamplarea sansei, redeschid falia temporala si spatiala si se intorc acasa. Happy them si happy owners.

Dar asta e idea lui Carlin, poate putin dezvoltata de mine. Poate putin mai mult. Ideea e ca deseori ma intreb, atunci cand ratacesc ceva, mai ales ceva drag, pentru ca de bine sau de rau, dezvolt sensibilitati pt lucruri, ma intreb deci UNDE este acel lucru in ACEST moment. O fi printr-o balta de noroi, o sta in mijlocul strazii, o fi la cineva in buzunar, o fi avand deja alt stapan. Tare mi-as dori sa vad ce face lucrusorul meu drag, de care nu am putut sa am atata grija cat sa

ramana tot la mine. Bineinteles, dupa aceea as dori sa si merg dupa el, daca tot il vad.Imi imaginez cum sunt un fel de Vitoria Lipan a lucrurilor mele pierdute. Iar pentru unele sincer ca as deveni un astfel de personaj doar ca sa le am iarasi. Desi sunt doar lucruri, materie, pana la urma. Sau nu. Dar nu ma bag acum in subiectul asta.

In concluzia acestor ganduri aiurea, probabil pierdute si ele, sper ca lucrurile mele (MULTE) ratacite sa se distreze bine in raiul lor, sa isi faca prieteni si sa se simta bine. Si cand sunt ele pregatite, eu le astept cu drag sa treaca prin falie si sa se intoarca acasa. De unele deja imi e dor.

In incheiere, niste intrebari dubioase: mintile pierdute unde se duc? dar somnul pierdut? sau timpul pierdut? Just wondering...

Mâța hipioată recomandă....

2010-03-28T04:19:00.004+03:00

Mâța hipioată revine, speră ca ați stins luminile azi când a trebuit și că nu v-ați dat foc la casă, păr, sprâncene, vecini și alte cele. Bravos pentru cei ce au facut-o, ploi acide pentru cei ce nu. :)) Glumim... sau nu?!

Anyways, nu am nimic special de scris și spus... sau spus și scris. Doar o sugestie de la Mâță, o melodie pentru toate melodiile care nu sunt „ear-friendly” și „inteligence-friendly”. Ne-am amintit de ea acuma, așa, aiurea și am zis să o punem aici. Mai punem și noi de-un mișto! No, Hipioata vă zice enjoy and hug trees and dont listen and play crappy music. Cause we dont give a crap!

Serios, why did John Lennon had to die?! (comment question of the day?! :)))

Ușideți becul, bre!

2010-03-25T23:50:00.003+02:00

Ca o mâță hipioată ce sunt, promovez bunele moravuri ecologice precum a nu arunca toate reziduurile zilnice pe jos, prin râuri și mai ales prin păduri, etc etc, stiți povestea. Astă seară însă, promovez romantismul, de cel puțin o oră.

Ce faceți, deci, pe 27 martie, adică sâmbătă, între 20:30 și 21:30? Hai să va sugerez niște idei: o plimbare relaxantă prin oraș, prin parc, pe marginea unui lac, la lumina lunii; o partidă de „v-ați ascunselea” prin întuneric; un film de groază bun, într-o cameră întunecată; un joc de „baba oarba„ (nu la lumina lumânărilor că poate dați orbește foc la casa, dar pe întuneric); un whist în parc, sub felinar; un somn bun, pentru cei obosiți după săptămâna grea de muncă; o cină la lumina lumânărilor; o baie romantică la lumina lumânărilor; un ceai la lumina lumânărilor; alte „chestiuni” la lumina lumânărilor sau nu. ;)) Și lista poate continua....

În caz că nu v-ați dat seama, avem nevoie să întreprindem ceva activități pe întuneric. Și zic AVEM pentru că într-adevăr NOI avem nevoie. NOI, cei care trăim pe mingea asta albastră numita Terra. Iar ca mingea să nu se spargă sau să se dezumfle, avem nevoie ca măcar o zi, o oră să nu o mai batem, să nu o mai uzăm.

Și putem face asta sâmbată, între ora 20:30-21:30. Pentru că atunci e Ora Pământului. Eu zic că în fiecare ora este ora Pământului, dar nah, sâmbătă va fi Ora, prin excelență. Și fiind sâmbătă, sigur nu veți avea atâta nevoie de lumină pentru studiu, teme, muncă și alte cele! Have a break, aveți și voi un suflet! Nu?! Go out, get wild... in the dark >:)!

În speranța că v-am convins că „darkness is your friend” și că v-am atras on the dark side, vă urez un weekend cald, însorit, cu cer albastru, cu iarbă verde și floricele și fără crize climatice de personalitate, fără ploi acide, smog și vegetație mutantă. :)

Cu alte cuvinte, dupa cum zice și cântecul... Stinge lumina-a-a!

Mâța hipioată gives a pink crap with preety colorful flowers on it. DO YOU?!

Mai multe detalii aici: http://www.orapamantului.ro/

Anyway...

2010-03-15T00:28:00.002+02:00

Laudă de sine

2010-03-11T22:11:00.003+02:00

Și pentru că „nu mi-a mai ajuns strada” doar pe Deviant, mi-am făcut blog și cu poze... și că tot mi s-au dat sugestii să fac posturi mai scurte, că sunt greu de citit. Și acum mă și laud!

Luați d-aci: http://aberatii-vizuale.blogspot.com/

Laudeamus, laudeamus!

Lene de duminica

2010-03-07T14:13:00.006+02:00

E duminică. E lene (mare!)... nu ca nu ar fi de obicei, dar acuma e lene de duminică, o specie aparte. Și pe langa faptul că e lene de duminică, e și frig și ninge indecis, ceea ce sporește intensitatea lenii (!?) de duminică. Nu aș vrea sa stric atmosfera facând ceva, dar m-am gândit ca puțin râs nu strică niciodată. Nici măcar doamnei Lene.

După ce am râs cu lacrimi la un post mai vechi de-al lui Oly, mi-am dat seama că și eu vreau sa pot face unul ca al lui. Și uitați că, după o lună am în sfârșit materialul necesar, și sper eu, destul de suculent. În caz ca nu v-ați dat seama încă, este vorba de mirificele și mereu surprinzătoarele keywords prin care unele persoane ajung (și) pe al meu blog.

Ca să nu mai lungim vorba, că deja tanti Lene se emancipează, iată ce caută sinistrele creaturi pe Gogu... și Gogu le trimite victorios si cu un zâmbet mulțumit la mine:

1. Vlad Groza blog/ blog vlad groza - când naiba am scris eu de individul acesta?! weeeeird!

2. curiozități despre zambile - pisica a murit de curiozitate, știi? Da, zambilele au plănuit tot! Flori malefice, vă spun! Take that for a curiosity!

3. geneza accizelor: caută în Vechiul Taxament, pilda „Cum să mai jecmă..ăăă... ajutăm proș.... ăăăăă... cetățenii”

4. jocuri de primăvară spre vară cu fructe - uuuu, kinky! what, I`m just sayin`! Oh, sau vă gândeați la Portocalele? Sau la un Monopoly pe tarabe de fructe și carteluri de piețe? Și până la urmă... cine se joacă cu fructele? Eu știu că se mănâncă. Plus că eu în clasa întâi am învățat că fructele se coc vara și vara târziu, iar primăvara sunt încă în stadiul de muguri sau flori! Zic și eu!

5. jocuri cu Teroristi și sherifi - adică cu Osama și Clint Eastwood, nu? atentate cu bombe în preerie, deturnări de căruțe și, ca scop final, dărâmarea West Trade Saloon-ului. World of Haycraft parcă se numea nu?

6. Nto și LHC - OMFG!!! LSD, WTF? BRB, ROFLMAO!

7. cum se desfintează un profil de hi5 - ți-o dat Dumnezeu minte sau încerci să sabotezi hi5-ul dușmanului, deoarece ți-ai dat seama ca are mai multe „comm-uri” ca tine sau că a atins inaintea ta numărul de 10.000 de prieteni? Am o impresie că e a doua, ca altfel nu Goguiai și dădeai Delete direct din cont!

8. dan croitoru id de băiat - serios, credeam că fată inițial, ce bine că ai menționat!

8 bis. dan croitoru id de băiat din corabia olt - mă, ești sigur/ă că are Internet? că te chinui cam mult să dai de el. Sau asta o fi începutul unei povești de dragoste metafizice pe care noi nu o putem înțelege. Ca un fel de călătorie a lui Orfeu în infern... doar că Orfeu e Florica, îl caută prin Gogu (angajat la poarta Iadului, pe ulița 666) și călătorește în Oltenia. E și asta ceva!

9. wallpapers drăguțe cu cuc - frațică, ești bolnav! Dacă nu cumva te referi la o bunoacă cu pasiuni ornitologice, eu nu mai văd nimic drăguț! Și să il/o vezi la fiecare login al Windowsului! Mi-ar crăpa placa video și toate filmele de groază și-ar da Shift+Delete de rușine!

10. zicătoare să moară capra vecinului - TRV CVLT Romanian behaviour! Să-ți moară capra de nu!

11. cum sa gasesc aidiuri eu scriu tu imi arati im ginea - crezi că ai (ba)scula atât de mare cât să îi dai ordine lu` Gogu? Te înșeli, prietene agramat! Drept pedeapsă Gogu te blesteamă să nu știi niciodată să scrii corect, să nu mai găsești niciodată AIDIURI de drăguți/drăguțe (cu cuc?!) și să îți duci toată viața personală pe mess și mIRC, pentru totdeauna și pentru eternitate... ÎN CORABIA OLT!!!!!!!! muahahahahahah, feel the wrath of Gogu! (tunete, muzică apocaliptică & shit!)

Și acum, cireașa, cea mai sinistră dintre sinistre: riscuri ale felatziei - pentru că poți deveni atât de prost/proastă încât să cauți așa ceva pe net, și să mai ai și impresia că vei găsi, după ce că ai scris greșit cuvântul. În schimb, ai ajuns pe pagina mea, vezi mai scrie-l odată, să citești și treaba asta! Și dacă ai devenit atât de prost/proastă încât chiar să faci asta, ce concluzie pot eu sa trag de aici? Zic și eu!

No, cam asta caută oamenii pe net în zilele noastre. Au trecut vremurile de „referat română”, „politica lui Churchill”, „noutăți în tehnologie”. Acuma trăim perioada vânătorii de „aidiuri”, de drăgutze cu cuc (!???) și a interesului pentru diferite tipuri de riscuri.

Dar tot duminică e, și tot lene! Și acest aspect nu trebuie defel neglijat! Așa cum probabil era duminică și pentru mintea celor care au folosit Gogul în maniera prezentată deja.

Așa că vă salut „lenos” din țara mea și... aveți grijă la ce căutați pe net! I can seeeeeee yoooouuuuu! :D

Dorinte tampite

2010-03-04T17:18:00.003+02:00

A trecut ceva timp de cand nu am mai fost provocata la leapsa. Dar blonzimea ei s-a trezit din somnul ratiunii si s-a gandit sa imi dea de lucru. Si trezirea ratiunii se pare ca naste dorinta de "dorinte tampite". Amu` nu stiu cat de tampite or fi, unele poate sunt doar ceea ce ne-am dori cel mai mult, asa ca nu le-as numi tampite doar pentru ca nu prea exista sanse sa se implineasca. Le-as numi... idealiste (fara nici un fel de eufemism).

Fara alta vorbarie, sarcina e simpla, iata dorintele mele "tampite"... chop-chop!

- Sa nu imi mai moara niciodata animalele de casa.
- Sa nu mai aiba Windows buguri si sa mearga etern si bine (da, stiu, vreau si flori!)
- Sa nu-l mai vad/aud/simt in viata mea pe Murphy
- Sa ma pot teleporta
- Sa nu mai fiu niciodata in pozitia de a zice "a dracului ironie a sortii"
- Sa pot citi toate cartile din lume si sa nu uit nimic
- Sa pot zbura
- Sa pot fi invisibila daca vreau
- Sa ma pot clona daca am nevoie
- Sa pot face oamenii fericiti
- Sa salvez lumea
- Sa invat balet sau alte dansuri moderne/de societate
- Sa vad ce sunt gaurile negre si sa merg pana la capatul universului
- Sa pot picta ca Michelangelo
- Sa ma intalnesc cu poneii care il chinuie pe Charlie si sa ii intreb de ce fac asta
- Sa stau la o bere cu zeii
- Sa stau la o bere cu Hitler, Stalin, Ghandi, Churchill, Nero, si toate marile personalitati de gen
- Sa trec ca Dante prin Iad si Rai, la propriu... si Purgatoriu daca tot sunt acolo
- Sa am timp sa fac toate astea
- Sa pot demonstra ca filosofia mea de viata e aplicabila si ca lumea ain't as shitty as it seems

Da, lista mea de dorinte tampite e lunga. Si cred ca poate continua, dar ma rezum aici. Predau stafeta la cine vrea, nu il mai oblig pe omul negru sa ia el cuvantul, ca deja poate ma pune pe lista lui neagra... si, brrr, nu am vrea asta, nu? Pentru cine are chef de aberat, eu si Georgi am fi onorate sa avem linkul cu postul vostru la comment. Sau pt cine nu are blog, direct comment. De data asta nu nominalizez, acord libertate individuala (ce preamilostiva sunt!)

Anyways, cine detine solutii pentru implinirea vreunei dorinte tampite, let me know! Curiozitatea intotdeauna a fost o slabiciune de-a mea.

Dar pana atunci, salutari din tara mea si doriti-va multe si tampite!

Dus-intors...

2010-02-24T02:46:00.004+02:00

M-am intors...

“Bine ai revenit”, imi spune ea, stand in cel mai intunecat colt, fumand o tigara la fel de intunecata ca el si la fel de putreda ca scaunul pe care statea. Se uita la mine satisfacuta ca si cum m-ar fi asteptat de veacuri… “Mersi” ii zic… uitandu-ma la ea cu jumatate din mine. Si ma asez pe scaunul din coltul opus, nu inteleg cum, luminat de o strafulgerare ce nu imi pot imagina de unde provine. “Cum a fost? Mi-a fost dor de tine”… si ranjea, mijindu-si ochii la mine ca si cum nu mi-as fi dat seama deja ca marsava creatura era pusa pe glume. “Da-mi ceva de baut”, ii spun “am venit de destul de departe”. “Nu, zau”, imi spune ea… “Si ce-ai dori, putina ambrozie cu un strop de suc de ridiche neagra? Stiu ca e preferata ta!” si zambeste grotesc din nou, tragand un fum din tigara aia … Dumnezeule, pare ca nu se mai termina. Apare ca fumega dar nu pare ca se consuma deloc. Sau poate se consuma si se reincarneaza intr-alta, mult mai neagra si puturoasa. Fum, fum, si tot arde si… nimic! Sau poate ma fumeaza pe mine si eu ma reincarnez in ea.

“Unde ai ramas? Nu iti mai convine cocktailul tau preferat?” Ma trezesc din hipnoza fluida si semitransparenta… Ii raspund: “Stricnina… cu autograful tau!” “Ah, imi zice, ce onoare! Incepi sa imi placi tot mai mult. Si desi esti aici parca tot mai dor imi e de tine!” Stricnina era bautura ei preferata, i-am zis de nenumarate ori ca nu pot sa beau asa ceva, dar ea tot insista. De data asta ii fac o bucurie, sper ca pentru ultima data. Ea are impresia ca sunt ca ea, ca organismul meu e la fel de negru-fumuriu ca al ei. Abia astept sa ii vad fata cand va vedea ca nu e asa. Sau, ma rog, cat voi mai apuca sa vad. Dar abia astept!

Imi intinde paharul cu un ranjet aproape sincer, crezand ca ma va castiga asa. Ii zambesc la fel de fals, multumindu-i. Degetele noastre s-au atins o secunda, care insa a parut prea mult. Mereu incearca sa faca asta, sa imi arate cine e seful. Mereu incearca sa ma subjuge prin degetele ei reci si subtiri, care parca se prind de mine cu ajutorul unghiilor tocite si despicate, insa surprinzator de taioase. Sunt aproape ca un carlig, ca cel care il poarta piratii prin filme. Insa mult mai dure ca metalul si mult mai ramificate. De fapt cred ca e un intreg ansamblu de carlige intortocheate la finalul mainilor ei. Nu, mainile ei sunt mii de carlige care nu pot tine nimic in ele, dar pot agata si trage inspre fiinta ei meschina orice. Si indeosebi ce nu e meschin si hidos ca ea. Da, ea se hraneste cu asta, adora chestiile ce nu sunt ca ea, au un gust… aparte… “extinctionist” mi-a spus odata…

“Iara ai fugit… si nu ai nici macar bunavointa de a ciocni cu mine?” Asa m-a readus din nou in camera in care nici macar nu ne mai vedeam una pe alta. Nu stiu cum mai are si impresia ca am putea ciocni. Poate doar respiratiile ni se mai ciocnesc, accidental, caci si ele cauta sa iasa din bezna aia. Si poate nici nu se ciocnesc accidental, caci respiratia ei le cam cauta pe ale mele sa le ciocneasca de tot, sa le farame si apoi sa le inhaleze in plamanii ei innegriti de tigara aia… Doamne, tot nu s-a terminat, interesanta faza cu reincarnarea….

“Nu as indrazni!”, ii zic, incercand un ton caracteristic ei. “Nici nu as crede!”, imi raspunde pe un ton serios, ce imi ingroapa incercarea de a o invinge prin propriile arme. Ciocnim, sunetul nu este al unui pahar de sticla, cu atat mai putin al unei pretentii de cristal. Cred ca e ceva ceramic, sau lut, sau ceva pamant. Dar de unde pamant, suntem doar noi doua, cu scaunele noastre, cu tigara ei, cu fumul si nimic in jur, deasupra sau dedesupt. Vai, daca o fi din scrumul lasat de tigara aia re-re-re-re-re………incarnata a ei, modelata cu ceva substanta inumana, anaturala si inexistenta? “Ingrozitor” imi zic si ma uit la pahar, care totusi era transparent!

“Pai… asa si e!” si ma priveste cu o privire triumfatoare. “Nici nu iti dai seama cate servicii de cafea as putea face!” Deci ea stie! Si eu credeam ca nu e atat de puternica sa ma citeasca, macar nu gandurile mele! “Ma subestimezi, draga mea, am invatat asta de ceva timp! Acuma bea, nu e politicos sa ciocnesti fara sa bei! Si stai linistita, poti lua o gura mai mare… de fapt, iti ofer cate pahare vrei! Nu vei muri, nu te vei intoxica! Imi imaginez ca asta era planul initial, sa ma lasi singura, dar din pacate nu te pot lasa sa faci asta. Mi-ar fi prea dor de tine si de incercarea aia de lumina in care tot incerci sa te ascunzi! Plus ca stii deja ca aici nu esti in lumea reala si lucrurile nu sunt ce par a fi. Sau de fapt, nu sunt ce vrei sa fie… De fapt, nici in lumea reala nu prea sunt, dar aici cu atat mai putin! Si de asemenea stii, ca eu, cu sau fara carlige (da, interesanta analogie!), pot controla mai multe decat poti tu. Asa ca, hai, nu te mai uita la mine cu furie ca si cum ai vrea sa imi dai stricnina pe care o vrei tu! Stii ca pana ar ajunge in paharul meu s-ar transforma in nectar si pana ar ajunge la gura mea ar fi cea mai dulce ambrozie care poate exista… sau amara? Ma gandesc eu ce stare de spirit am si ma decid atunci ce as vrea sa fie! Hai , nu irosi bunatate de otrava, sa ne bucuram impreuna, stii ca imi place sa petrec! Daca ar exista zi aici, as petrece pana la rasarit! Stii cum zic englezii, “bottom’s up!””

O privesc cu ura si ciuda! M-a dibuit iarasi, nemernica! Totusi golesc paharul, lacoma, in speranta ca daca va fi o asemenea cantitate, nu o va reusi sa o transforme pe toata odata sau macar ma voi ineca cu ea.

“Iti urasc tigara aia”, ii spun. “Te-am auzit de prima data! Mai vrei un pahar?”

… m-am intors la mine.

How to save a life...

2010-02-07T16:33:00.004+02:00

Cu ceva timp in urma Oana&co a inceput un "rescue fund raising" pt el. In 3 zile cifra s-a ridicat de la putin peste 8000 la peste 38.000. E ceva, parca, nu? Si asta doar datorita promovarii si implicarii. Dragut, nu?

Nu mai reiau povestea lui, pentru ca deja au facut-o multi si situatia e deja destul de clara, cat sa nu mai aiba nevoie de apelul meu la umanitate. Din pacate insa observ ca povestea asta devine din ce in ce mai des auzita. Acum cativa ani parca nu auzeam de atatea cazuri de gen (ori nu erau promovate).

E ingrijoratoare statistica mea, desi probabil superficiala, mai ales ca nu prea vad eu o scadere in cazuri pe viitor, in conditiile actuale. Insa eu mai vad ceva. Avand experienta voluntariatului, am observat cu stupoare si deosebita placere ca daca exista initiativa, exista si raspuns si fapte, lucru dovedit si de cazul mai devreme mentionat. Oamenii reactioneaza, uneori mai mult, aleori mai putin. Dar reactioneaza, daca sunt informati. Si un lucru e sigur: oamenii sunt multi!

Acum o mica statistica: pretul unei vieti in cazurile de gen este cam 100.000-150.000 de unitati (E sau $, sau whatever!). Un oras, ca de marimea Petrosaniului, deci cat de cat micut, are minim 100.000 locuitori. Daca fiecare ar dona o unitate, e gata, un caz ar fi poate rezolvat. Sau macar ar avea o sansa la rezolvare. Acuma ganditi-va ca sunt MULTE orase mici si cateva orase MARI. Romania are peste 21 milioane locuitori, declarati. Asta ar insemna cam... 140 cazuri, in cazul IDEAL, daca s-ar putea dona o unitate/persoana. Plus ca multe sunt cazurile care au nevoie de mai putin, ceea ce ar trebui sa creasca numarul.

Acuma o abordare mai realista: sunt multe locuri unde nu se afla, multi care intr-adevar NU AU, multi care se tem ca e frauda, multi care nu ofera din diverse motive. Lucru care scade numarul de cazuri ipotetic fericite. Dar in acelasi timp, multi ofera cu mult mai mult dintr-o unitate, lucru ce oarecum contrabalanseaza. Dar tot nu e acelasi lucru, in astfel de situatii o treaba e mult mai bine facuta cu cat implicarea e mai mare, mai ales daca se cunoaste cazul.

Sper ca am reusit sa explic ceva prin mica mea statistica. Nu fac morala, nu oblig, mai ales ca nici eu nu am mare lucru sa dau (doar daca cineva liciteaza pentru ceva carti, componente vechi de calculator sau niste mutunache vechi de plus... daca or fi doritori, le arunc in joc cu cea mai mare placere!). Dar imi dau unitatea mea (si poate mai mult de una), care ar putea sa schimbe ceva. Putin cu putin poate face mult.

Uneori iese, alteori nu. Acum o luna, doua, primeam forwarduri pe mail pentru cazul asta. Acuma, cand mi-am amintit de el si voiam sa vi-l prezint gasesc asta. Not everything comes out how it should, dar asta nu inseamna ca nu merita incercarea. Si ar trebui sa fie un exemplu tocmai pentru a sustine incercarea.

Dau mai departe ce a inceput Oana, dar nu numai. Va mai dau ceva gasit intamplator, ca nu se stie niciodata. Rau nu poate sa faca.

Nu am dat nume, pentru ca nu numele conteaza, am pus linkurile in acele cuvinte scurte si neinsemnate. Cine vrea, trece de descrierea mea oarecum rece (pentru ca sunt de parere ca nu trebuie sa impresionez si sa manipulez prin vorbe mari si artificii).

It's on to you now! Pay it forward! :)

Scuti-ne-ati!

2010-02-05T00:57:00.005+02:00

Ziceam eu in postul trecut ca nu mai avem chestii interesante si picante la TV. Eh, am descoperit eu ceva nou azi, in timp ce imi xeroxam sute de foi pentru studiul la licenta! Pe cand tanti se chinuia sa imi listeze si sa imi numere mie foile, vad eu cea mai noua stire pe ProTv, si surpriza!, nu era o crima (aia a fost cam a treia stire).

Din ciclul "Foaie verde bat, n-ai de lucru, fa-ti!" cica ne tragem scuturi antiracheta, ca am acceptat "propunerea" SUA de a irosi multi bani (vreo 3-4 miliarde de verzisori) pe niste jucarii care cica ar trebui sa ne creasca prestigiul pe scena internationala. Nah, ce-i trebuie chelului - tichie de margaritare!

Nici n-am iesit inca din deja plictisitoarea criza, oamenii inca nu prea isi gasesc de lucru sau nu-si primesc calumea salariile, drumurile (unde exista) tot gaurite sunt, cladirile de locuinte tot neizolate sunt (nu mai vorbim de alea care par ca se vor darama la urmatorul chef cu manele)... plus: aglomeratia + poluarea, aspectul urban jalnic al unor mari centre universitare (printre care si Bucurestiul), digurile care vor fi din nou spalate la vara la inundatii, bursele de toata jena, etc, etc.

Da bah, dar avem scut antirachete! Haualeu, ca poate da Iranu' (fix in noi)! Vine Ahmed calare pe racheta si kaboom! Bine, intai trebuie sa caute Romania pe harta, ca ma indoiesc ca stiu ca existam... pana acum... acuma o sa stie de ea ca de o tara pe o lista... si nu o lista roz pentru ei. Oh, well, lasa ca ne apara mama bear (SUA - care nici ea nu prea cunoaste mare lucru), daca o fi sa dea, oricare ar fi (da' sa fie dusman si de-al nostru, fratica!). Ca pana ne-om da noi seama cum se apasa butonul la racheta ne mai creste o coada sau doua (in caz ca o fi ceva chimic shit) sau mai facem vreo epidemie de gripa pestelui, ca asta tot nu a fost inca (in caz ca o fi ceva bio - ca tot e la moda sa fim bio!).

Noi nu avem o armata conventionala calumea, se desfinteaza sectii, echipamentele sunt din vremea in care Scrat se juca cu ghinda, nu mai vorbesc de tehnica medicala in caz de doamne-feri! Dar noi ne jucam cu racheta (in nisip?).

Ah, da si cica exista riscul sa fim considerati teroristi! Da, deja vad muncitorul roman frustrat cum face cocktailuri Molotov din tuica + saniuta + rom + Polar + Adria/American Cola (= Patrafox, Molotovul romanesc) si arunca in aer o Dacie 1310... daca vrea sa fie anarhist rau nenoroceste si un Logan! Sau cocalarul cum face cocktailuri Molotov din whisky cu Red Bull + "jmecherie", in sticla de Shvarovschi si cu fitil de "haur" si arunca in aer BMW-ul dusmanului. Si ca imn baga o manea anarhista! Terorism romanesc, auzi, se vede ca ne cunosc "bine"!

Facem ce facem si numa' tampenii facem... in loc sa ne vedem barna din fundul nostru, vedem praful de pe papucii altuia. Doar nu credeti ca am facut smecheria asta pentru noi si doar pentru noi. De fapt, eu cred ca nu am facut-o deloc pentru noi, ci ca sa asiguram o bariera, un fel de zona tampon pentru altii. Ca de obicei, ramanem calul de bataie si ne si mandrim! Eu zic ca ne-ar trebui o decoratie - o palarie in forma de con pe care sa scrie "SUCKER!" - cam ca in desenele cu Bugs Bunny.

Oh well, inca un motiv sa nu avem bani, sa creasca taxele, sa puna accize si pe apa minerala imediat (deh, bulele costa!... si te si baloneaza, deci trebuie consumate cu moderatie si accize), sa piteasca bani, sa gaseasca scuze si evident, sa se dea mari! Deci de asta mananc eu ciocolata mai scumpa (yeah, real junk food, huh?!).

No, ce sa mai zic, ca deja am folosit nu stiu cate zicatori ca sa imi exprim parerea. Bine ca exista butonul "Edit", in caz ca ma mai trece vreun gand. Pana atunci hai ca mai zic una, da' mai polisemantica asa, sa fie ciresica! Sper sa va prindeti!

Tara arde si baba (sau mosu') se scuteste! (cu anti-rachete si de tot!)

Subtilitati...

2010-02-01T16:42:00.000+02:00

... Si curiozitati! Nu, nu vor fi curiozitati de genul "stiati ca...". E mai mult un "va spun eu ca...!"... "si va intreb si pe voi daca...". Stiu, va puneti deja intrebari ("Ca... ce?! Daca... ce?!") dupa ce cititi ambiguitatile astea.

No, hai ca va povestesc! Stiu ca treaba cu campania electorala a trecut deja de mult, totul a fost savurat, fumat si ingropat si ne-am intors la programele plictisitoare de la TV care ne vorbesc doar de crime, furturi, intamplari stupide, in ce pozitie s-a mai fotografiat nu stiu ce vedetisma si cu ce isi mananca sandwisul "fat-free" de dimineata, cutremure prin Haiti, etc etc. Blah, bohohooooriiing! Nu tu o "vorba de duh" intepatoare, nu tu o persoana publica care sa mai plesneasca un copil, nu tu rumoare, nu tu scandal, nimic, nada, niet! Lumea e plictisitoare din nou, asa-i? Chiar si portocaliul, rosul si galbenul s-au dus de pe ziduri, usi de scari de bloc, autobuze, panouri.

Insa ceva nu s-a dus, se pare, si acesta va fi obiectul prin care doresc sa reinvii putin "nostalgia" decembrista de anul trecut.

Ce sa fie, ce sa fie? Va "racontez" acuma. Pe cand era marea valva electorala anul trecut, cum ma plimb eu catre casa, observ pe stalpi, cosuri de gunoi, peste tot in locuri publice, niste stickere! Stickere ce contineau imaginea unei mari personalitati romane, un citat al acestora si o bulina cu "Voteaza!". Interesant, mi-am zis, in prima faza, in care le-am vazut doar trecator si le-am bagat in seama la fel de trecator. Ma gandeam ca e o initiativa interesanta pentru a sprijini un proces public important.

Dar pe cat ma plimbam mai mult, varietatea ipostazelor crestea, si la fel si spiritul meu de observatie si interesul fata de initial presupusa "buna intentie". Si stau si ma uit! Si ma gandesc putin (nu trebuie sa te gandesti mult, sunt destul de evidente, eu initial am vazut cateva mai subtile si din nebagare de seama, dezinteres, graba nu le-am dibuit)!

Ok, bulina portocalie, cu scris violet... scrisul la fel de portocaliu, unde indeamna! Hmmm, o coincidenta poate! Apoi citesc cu mai mare atentie citatele (pe care le veti vedea in poze, nu va stric emotia descoperirii)! Okaaaaayyyy... ceva imi miroase a putred... cred ca a campanie putreda!

Eu sincer nu cred ca acele stickere sunt legale si ca fac (sau au facut, mai bine zis!) parte din campania oficiala. Cred ca ori sunt puse la decizia personala a unor fani, care au avut avantul activist de a sustine "portocala mecanica" prin mesaje subliminale (mai mult sau mai putin), ori sunt comandate la fel de subliminal de oficialii din partid!

In orice caz, ceea ce sporeste cel mai mult, in parerea mea, marsavia, este faptul ca se scot total din context vorbele celor mari, ele fiind adaptate in scopul unui atac nesimtit la adresa partidului oponent! Nu ma bag in discutii fara sfarsit de gen "care are dreptate si care nu", "care-i 'al bun si care-i 'al rau", pentru ca mie mi se pare ca oricum sunt "varza de Ciorogarla" amandoua! (cred ca e clar pana acuma ca vorbim de "portocale" si "rosii", nu?)

Ceea ce ma deranjeaza (pe langa faptul ca presupun ca sunt neoficiale si ilegale) e ca nu se duce o campanie demna, ci se foloseste principiul "sa moara capra vecinului!" sau "sa sapam groapa altuia, in orice fel" ca poate asa parem noi la suprafata; sau, fara proverbe si zicatori, sa taram pe cat putem de mult in noroi. Nu sa ne batem sustinandu-ne calitatile, ci desenand mii de sageti catre rahatul altuia.

Macar de ar fi gasit o cale originala si gandita de mintea lor de a face asta (nu ca asta ar face lucrurile mai "parfumate", dar zic si eu!). Dar nu, au folosit pana si cultura romana in salata de Ciorogarla! Au ales ce au vrut, au imbibat-o in sos de excremente (sa vorbim academic!), au condimentat-o subtil si ne-au servit-o! Pofta buna! (si sa va stea in gat de nu va prindeti de ce trebuie sa faceti!)

Inca mai am "bucuria" sa ma intalnesc cu aceste stickere prin Manastur, mai ales! Sunt pe aproape fiecare stalp sau cos de gunoi (in loc sa fie IN el) si vad ca nimeni nu prea le da jos. Vor fi in final spalate si dezlipite de intemperiile vremii. Observ insa ca prin centru nu mai sunt. Si tin minte ca parca le-am ginit si pe acolo, cand era vremea lor. Ce sa-i faci, "curatenia" nu ajunge la mai mult de 4 statii de centru, se pare...

Acuma, curiozitatea mea, ca tot vorbeam la inceput de ea: voi ati mai intalnit pe alte meleaguri astfel de "dubiosenii" marsave si publice? Preferabil orase mari, ca nici nu vreau sa ma gandesc la ce s-a intreprins prin sate si comune... Sau Clujul a fost privilegiat si "onorat", poate din anumite "motive" (B to the O to the C!)?

Share a "don`t give a crap about political dignity" with me! Preety please? With a Ciorogarla salad on a top?

PS: Enjoy! :)

Stickere Politice

Reclama!

2010-01-30T14:22:00.002+02:00

Da, este un moment publicitar! Insa nu o "reclamez" pe Bonux Maria, nici pe Mr. Proper, nici pe Saraca Mama...

Il promovez doar pe un bun prieten bucurestean de-al meu... care a facut o mica lista cu keywords-urile prin care publicul, sau mai bine zis o anumita "creanga" din "pomul" public a ajuns pe blogul sau. Asta ca sa vedeti prin ce "marvelieusitati" ajung unii la tine!

Hai ca deja de ras am facut prea multe figuri de stil! Pe principiul din strabuni "Unde dai si unde crapa!", va dau: VORBA LU' OLY!

PS: Am facut post-ul asta doar ca sa mai rad odata! :))

PS 2, adaugat ulterior: care stiti un gadget sau cum sa vaz si eu keywords-uri, lasati un comment. Ca tare sunt curioasa si eu sa vad prin ce vorbe divine ajung oamenii pe aici! :))

Un vers si-o nota

2010-01-29T03:46:00.003+02:00

Pe principiul something old, something new, pana la urmatorul post de-al meu va ofer:

Un vers (sau mai multe...)

Despre ambitia cuiva de a face alt om din mine

da-ma la remaiat,
du-ma la intors, tese-ma din nou,
zugraveste-ma, pune-mi alt guler,
alta manseta, alt zbenghi,
da-mi alt numar la pantofi,
toaca-ma marunt
si umple-ma cu condimentele moralei tale,
impunge-ma cu o mie de sfaturi,
imprastie-ma in patru vanturi
si vei observa ca acolo unde cad
se umple locul de mine

(Lucian Avramescu)

... si-un cantec!

Poezia am gasit-o acum 2-3 ani si mi s-a parut geniala prin simplitate. Nu abureala, nu nenumarate metafore si figuri de stil, nu sute de pagini de critica si indecizie. Simplu. Si cu happy-end. Nu ca nu as aprecia maiestria marilor poeti, dar deseori frumos e cand zici putin, da' bine.

Cantecul, descoperit foarte recent. La fel, spunem nu tragismului epic si complicatiilor, atat de stil cat si de situatie. Putin soare se poate? (chiar daca afara ingheata sufletul in noi!)

Stiu ca poezia e poate profunda si melodia nu, stiu ca poezia provine dintr-un mediu si melodia dintr-altul, dar si ce daca? Ceva in mintea mea le-a legat, si ceva ce cred ca exista intr-adevar, simplitatea si happy-endul. Macar sa gandesc pozitiv inainte de examen, daca se poate sa nu fie la fel si dupa.

Post negandit mult, deci la fel de simplu, si gandit doar ca ceva cald cand afara e asa frig! Warm up, now!

Ce as fi daca as fi...

2010-01-26T03:16:00.006+02:00

HA! Am fost provocata la "duel"! Georgi s-a trezit de pe pernuta ei moale de dimineata si i-a venit in capsorul ei blond... o chestie... destul de draguta, nu am ce zice! Si s-a gandit ea la mine dupa ce a finalizat acea chestie. S-a gandit sa-mi dea de lucru... sa faca un mind-building cu mine. Si eu, ca o fiinta aventuroasa ce sunt, am acceptat "duelul". Care de fapt e un nou joculet, foarte simpatic!

So, dupa modelul ei, ma pronunt: ce as fi daca as fi...

Un autor de carte: Dante (epileptic ca epileptic, dar l-o vazut pe dracu' si a primit bonus la oferta sa-l vaza si pe Sherif!)
Un personaj de carte: Marianne Engel (google it!)
Un loc În țară: Vf. Moldovanu (ca tot sunt cu capul in nori si am high hopes)
Un loc in lume: o insula cu o vegetatie luxurioasa sau un oras medieval
Flori: Zambile sau trandafiri de gradina
Un personaj de film: Amelie sau pustiul din "Pay it forward"... sau Chris din "What dreams may come"
Un personaj de desene: SCRAT!!! (se stieee!) sau vulturul din Bugs Bunny (oh, nonononono!)
O băutură : Must (bazine de must!!)
Ceva dulce: Ciocolată cu crema de caramel sau cu fructe in alcool :P~
Anotimp: Primavara spre vara, cand incepe sa miroasa a flori si cald (dar inca nu a trotuar/cauciuc incins si oameni asudati)
O chestie de îmbrăcat : Rochie in stil victorian, gen cum apar in "The Tudors" :X
O culoare: Violet violent sau visiniu intens
O jucărie : Teddy, primul ursulet, vai de plusul lui albastru deschis si de botul lui ros de caine si retricotat de mama :))
O meserie: Diplomat in tarile arabe (shock and awe!)
Dacă aș avea alt nume ar fi : Mercedesa, manca-ti-has!! Glumesc, binenteles... imi place mult Aida/ Alida... nu stiu de ce
O emoție : genul de fericire care iti deseneaza zambetul in fiecare dimineata, fara sa stii exact care e motivul
Dacă aș putea să mă schimb: as fi mai motivata, mai activa, mai putin lenesa, mai implicata in tot ce fac si as invata si mai mult (ce imi place, evident)!

So, this is it... acuma urmeaza sa dau si eu mai departe, si il aleg MAI ALES pe omulnegru, pentru ca observ ca in ultimul timp s-a cufundat in liniste si in lecturi academice obligatorii care ii pot dauna rau creativitatii. Si camaradul nu vrea asta, pentru ca ar fi o mare pierdere pentru lumea imaginarului si fanteziei, asa ca il cheama iar pe omulnegru la lumina si la joc. Si asa poate se mai destinde si el putin, si isi mai indreapta sira ca un toiag. :)

Dar asta nu inseamna ca limitez jocul. You all have the ball. Georgi cred ca asteapta cu bucurie blonda sa-i duceti "chestia" mai departe! Si eu fac lobby pentru ea... Georgi, you have my giving-of-a-crap! (daca ziceam "you have my crap" suna ciudat, nu?!)

Mare e gradina... si conectata la net!

2010-01-25T03:41:00.006+02:00

Revin dupa o zi mortal de “distractiva” de citit materiale pseudo-academice referitoare la un viitor razboi stelar intre SUA, Turcia, Japonia si Polonia (!!!LOL!!!) . Cunoscatorii cunosc! Dupa o asemenea eutanasie a creativitatii, doresc sa va lovesc cu o eutanasie intelectuala.

Insa inainte, vreau sa va intreb ceva, in special pe cititoare. Vreau sa va ganditi bine si sa numarati de cate ori v-ati trezit cu un personaj (sau mai multe!) TOTAL necunoscut si dubios care va abordeaza pe mess. Nu il aveti in lista, nu puteti gandi intr-atat incat sa va dati seama de unde a cules ID-ul, probabil e dintr-o regiune la cel putin cateva sute de km de localitatea unde va duceti veacul, etc alte motive. Mai mult, mai are si un ID de va sta mintea in loc si vi se zbate un ochi, precum “doar_4u”, “pentrez_pasarica”, “x_sexosul” si alte variatiuni pe aceasta tema.

Mai mult, hai sa internationalizam situatia (ca tot sunt pe profil). De cate ori un oarecare “ahmed”, “mohamed”, “mubai” nu v-a facut urmatoarea propunere: “hi. I have (de obicei peste) 30 years and I'm from India/Pakistan/Turkey/alte tari in care barbatul v-ar iubi ca Ion pe Ana. I like you and want to marry and have kids. I have big house and many money. Do you have web or pic?”. Asta imaginati-vi-o intr-o engleza sodomizata si avand in fata imaginea unui barbat pe care nu il veti sesiza niciodata cu lumina stinsa (probabil doar dupa ce va mai ia un drept fundamental!). Eu personal sunt "norocoasa" si am o lista de ignorati (si ignoranti) plina (mi-am dorit mereu o camila roz care sa mearga numai pe nisip roz si nu mi-au putut oferi ceea ce aveam nevoie)!

Asa-i ca deja ne simtim speciale? Ar fi asa simplu, casa, bani, plaja, un cearceaf pe fata, un lant de picior si multe, multe alte surprize! (yay, emotia descoperirii!). Ce-ti poti dori mai mult! Eu chiar incep sa cred ca, fara voia mea, cineva mi-a facut profil pe "russian-brides.ru", si am sa ma trezesc curand cu o cutie in fata usii. Goala, pe marimea mea, cu tot cu timbru si taxe postale rezolvate. Good to go, just like fast-food! Radem, glumim, dar eu imi pun intrebari serioase!

Acum intorcandu-ne la oile noastre, la Ionii nostri moderni, va prezint si eu un reprezentant, zic eu, inca moderat. Dar totusi, demn. Pardon de limbaj (al lui! Si al lor!), eu doar incerc sa va arat ce se poarta mai nou in relatiile interumane!

Cu alte cuvinte, dansul, sa-i zicem byla_882008, sub numele de cod, ma abordase in mod repetat cu cateva zile inainte (naiba stie unde imi crescuse ID-ul ca sa il gaseasca el!). In racoroasa seara de vineri, decid sa vad ce e cu el si ce treaba are cu mine. Dupa ce imi dau seama ca da, intr-adevar, UN ALT CAZ de bagare in seama, ii spun frumos si civilizat “la revedere”. La care omul, probabil dupa ce a ascultat prea mult Macarron Chacarron, imi graieste:
"(11:04:29 PM) byla_882008: atunci fami si mie o felatzie
(11:04:51 PM) A: fa-ti singur ;)"... Deci clar, cautam, unde e, unde eeee - butonul de ignore!
Cand l-am gasit, fix inainte sa apas, omul recidiveaza, in mod spectaculos:
"(11:05:12 PM) byla_882008: nu pot k sunt ciung" - moment de perplexitate si ras amar (dar isteric!). Tragicomedia continua astfel, selectand the juicy parts (pentru ca mi-am dat seama ca un asemenea specimen trebuie cautat de oua - metaforic vorbind!):

11:12:57 PM) A.: bai, tu esti monument de perle
11:13:09 PM) byla_882008: de ce draga
(11:13:36 PM) A.: pentru ca numai porcarii ai in cap, si la fel si scrii
(11:13:59 PM) byla_882008: ink nu ma cunosti si in realitate sa vezi ce baiat sunt eu
(11:14:58 PM) A.: mai, nu tin sa te cunosc... dar serios, tampeniile cu care vii sunt de cel mai prost gust posibil... si cu faza cu felatia si faptul ca ai fi ciung (adica fara mana!) ti-ai dat cu firma in cap
(11:18:09 PM) A.: explica-mi tu tehnic... sa vad ce legatura are cu mana
(11:18:38 PM) byla_882008: felatzia inseamna laba pe care o fac baetzi ku mana (FAIL!!! n.a.)
(11:19:06 PM) A.: eu zic sa dai un google
(11:19:16 PM) byla_882008: adik
11:21:05 PM) A.: ma, tu cati ai?
(11:21:15 PM) byla_882008: 21 tu
(11:22:11 PM) A.: bai, si eu... dar totusi, da google-ul ala.. iti va fi de folos
(11:24:20 PM) byla_882008: tu catzi ani ai ma
(11:24:41 PM) A.: ti-am zis deja
(11:25:03 PM) byla_882008: nu vad decat un 21 scris de mine (FAIL 2! n.a. 2)
(11:25:13 PM) A.: =))) cred ca glumesti
(11:25:37 PM) byla_882008: nu glumesc
(11:25:41 PM) byla_882008: k nam de ce
(11:25:52 PM) A.: uita-te mah sub ce ai scris
(11:26:01 PM) A.: primele 3 cuvinte
(11:26:22 PM) byla_882008: akolo unde scrie bai si eu
(11:26:25 PM) A.: da

(11:52:50 PM) A.: eu cred ca acuma tu faci misto
(11:53:01 PM) byla_882008: nu fac vb serios
(11:53:16 PM) byla_882008: nici telefon nu am ca nu stiu sa umblu cu ele
(11:53:39 PM) byla_882008: am luat odata un telefon in mana si ma corentat (aici cica glumea, dar eu am dubii serioase!)

(11:59:16 PM) A.: eu am o impresie ca tu esti troll
(11:59:32 PM) byla_882008: ce mai e si ala troll
(12:00:11 AM) byla_882008: mai facut curios ce e troll
(12:00:32 AM) A.: unu` care se da prost ca sa faca misto (atentie ca vine!)
(12:00:49 AM) byla_882008: si par eu dala
(12:01:30 AM) Anca: cam da
(12:01:38 AM) byla_882008: nas crede
(12:02:07 AM) byla_882008: daca eram dala nu mai eram pe mess (yeah, here it is, strikeee 3, and you're OUT!!! chiar nu se da prost, a recunoscut pe fata omul!)
(12:09:31 AM) A.: wow, chiar NU esti troll
(12:09:35 AM) A.: incredibil
(12:10:13 AM) byla_882008: sunt troll sau nu zi
(12:10:37 AM) A.: as vrea sa fii, dar observ tot mai mult ca nu
(12:10:52 AM) byla_882008: ai vrea tu dar nu vrea statul
(12:11:20 AM) byla_882008: tu nu vezi ce baiat finutz sunt eu (a fi orb e o binecuvantare!)

(12:23:39 AM) byla_882008: vroiam satzi dau un numar
(12:23:45 AM) byla_882008: potzi sal duci
(12:23:52 AM) A.: pt ce?
(12:24:16 AM) byla_882008: e un baiat de bani gata dak ii zici sa va intanlitzi vine la tine akolo
(12:24:27 AM) byla_882008: are bani multzi are masina (lasa ca noi ii avem pe "ahmed" si "muhamadu'")
(12:24:53 AM) A.: :))) mersi dar nu mersi
(12:25:07 AM) byla_882008: nu vrei sa ai si tu masina
(12:25:14 AM) byla_882008: are mbw (mohamed are camila X500, cu 4*4 si air-hump! OWNED!!!)
(12:25:31 AM) A.: nu
2:43:54 AM) byla_882008: aha
(12:43:57 AM) byla_882008: in fine
(12:45:48 AM) byla_882008: 0729******
(12:45:56 AM) byla_882008: asta e numarul meu
(12:46:19 AM) A.: bine
(12:46:26 AM) A.: sa-ti traiasca si sa nu te curenteze!

Okay, de obicei personale necunoscute si cu id-uri dubioase primesc ignore de la primul "buna, ai web/pic/hi5". In seara aia m-am simtit binevoitoare si am decis sa vad intai daca nu cunosc persoana (intamplator, mai cunosc persoane cu porecla Bila). Ignore-ul, dupa cum v-am spus, urma sa urmeze (!) dupa replica de excelenta. A urmat la sfarsitul serii though.

Acuma, mai in gluma mai in serios. Mie imi e greu sa cred ca exista oameni atat de ignoranti si self-absorbed. Aparte de primele 3 replici care reprezinta mojicie si prostie, ma uit la restul conversatiei si ma intreb: e chiar pe bune? Asta-i trendul acum? Aparte si de bucata cu telefonul, despre care mi-a zis ulterior ca glumea, tot restul e SERIOS! Am ramas de cateva ori in cumpana gandirii si incercam sa imi zic ca naaaah, sigur de fapt facem misto unul de altul, ca s-o fi plictisind si el vineri seara si si-o gasit de lucru. Dar apoi am verificat hi5-ul (da, eram PRECISA! ca avea hi5), si am realizat cu surprindere (negativa) ca nu, chiar nu era troll, precum speram! Omu nu minte, si nici rubrica de "favourite books: ce sunt alea?".

Pe de o parte, asta face lucrurile mai comice, dar pe de alta e urat. Rau urat! Urat rau! They don't give a crap, and I shouldn't either! Dar e tragic! In orice caz, nu v-o taia capul sa hartuiti omul, nu?! Ca poate si-o trimite amicul cu "MBW"-ul la mine si nu am timp sa imi chem armata de russian-brides friends!

Post cam lung, dar supravietuiti! :P

Becoming a playaaa

2010-01-23T03:00:00.003+02:00

Am revenit din nou (pleonasm!?) in miez de noapce cu ceva proaspat de citit pana ma trezesc eu pe la 2-3 dupa amiaza. Din nou fara chef de invatat, in loc sa citesc ce ar trebui, citesc ce imi place. Printre altele, un post de pe blogul Oanei (salutari ardjelene ei, daca ma mai tine minte!).

Si m-am gandit ca si eu am postat joculete de gen, la care am primit si raspuns, si asta mi-a facut mare placere. Acuma aleg sa intru si eu in joc, sa fiu un "playa" (unu' cool, nu oricum!).

So, here I am: subiect: primele cadouri cu totul neasteptate; primele pentru ca nu vreau sa categorisesc prea tare si sa omit momentele. The more, the merrier, nu?

So, in ordine cronologica: primul buchet de flori, mare si frumos, ce statea impunator pe masa din sufragerie, neobservat la ora 3 dimineata, cand am ajuns acasa dintr-o calatorie de 2 saptamani in Suedia (adevarul e ca dupa 3 zile de drum, incontinuu, nu as fi observat nici daca aruncai cu un rahat in flacari dupa mine). Parintii imi indica fiintele inflorite din vaza si ma intreaba de provenienta lor. Eu stau, tuta, simtindu-ma ca la "Vrei sa fii miliardar?", si incerc sa ghicesc (abordand variante la fel de tute ca mine, in acel moment): tata? (strike one, era acolo, de ce m-ar intreba de un buchet adus de el?!), bunicii? (strike 2, din nou, DE CE?!, nu era ziua mea!), matusa (strike 3, cu WTF-ul de rigoare!). Pierzandu-mi astfel cele 3 sanse, intreb publicul (adica parintii), care imi ofera raspunsul corect (haha! nu vi-l zic! :P). Dar va zic ca senzatia era o combinatie intre DAA?!, IOI, AWW, Yay!, Hihi tamp, Wohoo!. Nu pentru ca nu as putea descrie in cuvinte, dar cam asta am zis si simtit atunci (3 dimineata, 3 zile, 3000 km, remember! - si vad ca cifra 3 chiar devine un laitmotiv, interesant!)

Urmatoarele cadouri sunt primite de Craciun, in 2 ani consecutivi, de la 2 persoane. Cu una dintre ele am petrecut atat Craciunul acesta cat si cel de anul trecut, in aceeasi atmosfera de brad decorat cu jucarioare din lemn, vin fiert si bunataturi dulci si delicioase! Anul trecut m-a surprins cu un cadou total neasteptat, si mai neasteptata cred ca mi-a parut intentia ei (da, e o EA!). Cand m-am asezat si mi-a zis ca "Am un cadou pentru tine, sper sa iti placa!", am ramas perplexa (adica de ce, ce am facut sa merit?!). Apoi am avut ochi umezi si zambetul tamp care ma caracterizeaza in astfel de momente (si atitudinea vulturului din Bugs Bunny - oh, no, no, no, no!).

Anul asta (trecut deja, intelegeti voi), am rugat-o sa nu mai imi dea cadou, pentru ca eu am fost o ignoranta si o leftera si nu i-am luat nimic (coada intre picioare, privire indreptata perpendicular pe podea, zise comandantul bunului simt!). A acceptat. Ca atunci cand ma duc la ea in seara de Ajun (leru-i ler!) sa aflu ca totusi, are ceva pentru mine, afara de prajiturele si ceai (yummy!) (comandantul urla, si apare si picatura in coltul drept al fruntii, specifica anime-urilor). Ambele cadouri au fost bestiale, irelevant ce erau.

Al doilea cadou total neasteptat de anul asta l-am primit pe la ora 3 noaptea (!!!), inainte sa ma indrept catre cuibul meu. Mi-a fost inmanat subtil si delicat si nu l-am observat cu aceeasi ignoranta cretina care apare exact cand ar trebui sa ma port dragut si elegant. Cand circuitele au cuplat, au reaparut ochii umezi, vulturul si comandantul. Dar pe comandant l-am pus pe "low volume" sa nu strice momentul (mai mult decat l-a stricat nerd-nessul meu!)

Bottom line: am mai scris eu intr-un post anterior despre bucuria pe care o simt cand imi aduce cineva la o intrevedere ceva bun; no, situatiile prezentate mai sunt din nou "creatoare de bucurie", insa si mai mare. Irelevante obiectele si persoanele (care oricum se recunosc singure), extrem de relevant gestul (I`m a sucker for it!), al carui efect a fost cu atat mai mare cu cat a fost total neasteptat. Tot ce pot sa spun e "multumesc!" si "I`ll make it up!".

Sper ca nu a fost prea lung. This is a "TOTALLY give-a-crap!" one. Pasez "subiectul pacii"? Pasez! Si nu oricand, ci la ora magica! :D

Dimineata si zi buna sa fie, ca tat e sambata!

Cromatica ludica

2010-01-22T04:31:00.004+02:00

Cand rosu e negru si negru e fum
Si din rosu aprins ramane doar scrum
Si cand scrumul cel negru acoper-un drum
Se stinge si rosul, si negrul din scrum
Se pierde si ros(t)ul in fumul din drum
Se pierde si drumul in negrul de scrum.

(random thinking...)

Macaroane... in zori de zi!

2010-01-21T02:46:00.011+02:00

Nu vreau sa stric atmosfera draguta si calda a ultimului post, dar mi-am amintit de un (non)material care s-ar potrivi cu tema abordata (subramura: "don'ts" in music). Oarecum. Sfidez iar regulile, pentru ca personajul si emanatia lui nu sunt "d'ale noastre" (dar ma astept la un cover romanesc de succes in orice moment). Dar inainte de toate, critica artistica...

Urmatorul personaj, "artist" isi spune (si mi se pare ca el chiar crede in asta), este un specimen galant, cu deosebit de mult bun gust si rafinament - e prima specie de hibrid om-gorila lansata pe piata muzicala, avand un deosebit succes, se pare.

Si nu doar... emana sunete ce ar trebui sa se lege intr-o oarecare armonie, dar si danseaza. Miscarile lui redefinesc notiunea de dans, instituind chiar un nou stil - stilul "UGA!", ce imbina influente din ritualul de imperechere al gorilelor cu dansurile nuptiale ale primilor Australopiteci. Desavarsit. Sau aproape. Lipseste maciuca.

Vestimentatia? De o calitate plastica desavarsita. La propriu. Simbolizeaza trecerea de la blana la o forma artificiala de piele (efectele hibridizarii). Si admiratia eterna pentru echipa Steaua, dovada fiind modelul rosu-albastru in patratele, acoperit de un strat stralucitor de lac (sau plastic laminat), pentru o culoare ce dureaza. Pentru ca merita!

Dar NIMIC (serios, NIMIC!) nu se compara cu poezia versurilor, de o profunzime eminesciana, rostite intr-o engleza shakespeariana sublima. Nici nu pot sa zic mare lucru, ATAT de profunda este. (Nici el, de altfel!)

Poate il stiti deja (pentru unii va fi un oldie, ascultat de atatea ori cu fervoare cand parintii sau prietenii erau plecati de acasa... sunt sigura ca unii au si postere ascunse pe interiorul usilor dulapului si deseori danseaza in fata oglinzii cu perechea preferata de ochelari stil "musca", imaginandu-si ca sunt EL), poate nu (pentru altii va fi o "revelatie"), dar eu vi-l ofer oricum! Iata-l, metafizicul! Gaura la macaroana!

Credeti ca am exagerat? Ma bucur! Credeti ca l-am supraevaluat putin? Eu cred ca asta e cel mai mare "don't give a shit/crap/fuck/rat's ass/monkey's ass/flying horse,etc" referitor la muzica si bun gust pe care l-am vazut in ultimul timp. Don't you? De fapt, dau o ciocolata celui/celei care imi transcrie versurile la treaba asta! Pe bune, pe onoare de cercetas!

PS: Ii multumesc pe aceasta cale Luizei, pentru ca mi-a imbogatit (in)cultura (a)muzicala cu aceasta emanatie tocmai de ziua mea :D.

PS2: Joculetul din postul anterior, e inca valabil, pentru cei ce nu au reactionat inca... si care, sper, mai pot reactiona dupa fenomenul asta. Imi cer scuze de v-am stricat corola de minuni!

Lucruri mici, mici si foarte mici...

2010-01-19T20:20:00.001+02:00

Am un mic joc pentru voi! Da, stiu e putin desprins de subiectul major al blogului, dar hai sa nu ne limitam! Si da, stiu ca apare foarte rapid dupa primul, dar daca o lasam pe maine sigur imi pierdeam ideile si inspiratia.

So... mi-a venit o idee, in timp ce (vorba vine) eram "into the Matrix" (adica studiam)... de fapt nu prea eram acolo - daca mi-a venit in minte treaba ce v-o voi povesti, e clar ca nu imi statea mintea la invatat (finante, "yay!"). De fapt, ca sa fiu sincera de tot, eram in pat cu pisica si ma gandeam la orice si nimic.

Si din orice si nimic s-a aprins o scanteie, o idee (am facut si rima). Pe cand ma gandeam ce frumos si fara griji toarce pisica, si ce multumita pare, mi-a venit in minte urmatoarea chestie: oare care e cel mai simplu lucru care ne poate face sa ne simtim multumiti, sau, de ce nu, oarescum fericiti.

"Cand luam salariul!"... nah, mai tai-o! Mai simplu! "Cand e soare afara!" Ne apropiem, dar SI mai la baza! Ok, ca sa nu dau mii de exemple de gen, din aproape in aproape, uite la ce m-am gandit: cel mai simplu lucru - dus pana la simturile noastre de baza. Incercati sa va ganditi care e cel mai mic lucru care va provoaca o mica, dar esentiala placere si care va da o senzatie de bine... si de ce. Faceti un exercitiu de imaginatie si constientizare de sine si reduceti totul la cel mai mic lucru care va poate face placere. Am sa incep eu, insa inainte, o scurta metodologie:

Initial m-am gandit la 3 chestii, apoi am analizat si mai in profunzime, si am gasit mult mai multe si m-am gandit la 5. Dar apoi, am "recugetat" si am ajuns la ideea unei clasificari (ca tot sunt in tema cu invatatul... si pentru ca ideile mi se pareau destul de importante pentru a nu le scrie, asa ca am gasit o portita de a le scrie pe toate :D). Criteriile sunt, deci, urmatoarele: lucruri simple pe care ti le poti oferi TU INSUTI/INSATI; lucruri simple care sunt CONDITIONATE de alti factori; lucruri simple ce ti le pot oferi CEILALTI din jurul tau.

In final, regula e asa: 3 din fiecare categorie, adica trebuie sa gasiti 9 cele mai simple lucruri care va fac happy-happy, joy-joy!

So, sa trecem la subiect:

1. cand imi gasesc pozitia PERFECTA in pat inainte sa adorm (pentru ca atunci ma pot relaxa complet)

cand trag adanc aer in piept si apoi il las sa iasa incet, incet (pentru ca simt ca parca ma ridic)

cand ma intind si scot un sunet strident (pentru ca ma umple de energie)

2. cand imi dau jos claparii dupa o zi de schi (simt ca ma voi desprinde de pamant ca un balon cu heliu) (conditionat de anotimp)

cand mi-e pofta de ceva si pot sa imi procur EXACT acel ceva (e un rasfat al simturilor gustative) (conditionat de bani, disponibilitatea acelui ceva si lene)

cand simt miros de cafea proaspat macinata sau paine proaspat scoasa din cuptor (2 dintre cele mai placute miasme EVER!) (conditionat de loc)

3. cand ma trezesc cu un gand bun (si neasteptat) in fereastra de messenger sau pe telefon

cand cineva de langa mine (prieteni, colegi, apropiati) se apuca din reflex sa se joace in parul meu

cand cineva (idem mai sus) se gandeste sa imi aduca, cand ne intalnim, ceva bun (o bucata de ciocolata, un fruct, orice)

Eu v-am dat exemplul, acuma astept un micut feedback. N-o fi asa greu sa va desprindeti de stres si de lucrurile mari si importante pentru a va aminti putin de lucrurile alea mici pe care probabil deseori nici nu le mai observati. Puneti imaginatia la flotari, aduceti-va aminte de ce va placea cand nu aveati griji/munca/examene pe cap, reduceti cat puteti din nevoi, pretentii si vedeti cu ce ramaneti!

Spor si... Yes, I do give a crap about little, sweet things. Do you?

Geneza

2010-01-19T02:59:00.000+02:00

And I said, let there be blog! Si la ora exacta si magica - 3:00 (sper sa fie sub un semn bun) s-a nascut blogul... meu. Sau, in fine, primul post.

Citesc regulat cateva specimene din aceasta noua gaselnita a tehnologiei, foarte populara observ, insa de multe ori m-am gandit ca nu stiu ce as putea scrie atat de interesant si frecvent incat chiar sa imi fac un blog. Dar ma bazez pe ideea ca, fiind al meu, pot mereu sa corectez, imbunatatesc, sterg orice post care mi se va parea prost, nepotrivit, slab la un moment dat (probabil va fi si cazul acestui prim post...). Si uite asa a venit curajul (si plictiseala) si a aparut "asta mic".

Tema? Exact ce scrie in titlu... de fapt voiam sa fie Give-a-shit, dar se pare ca cineva mi-a luat-o inainte, darn! Asa ca am ramas eu cu cumintele "crap", poate mai potrivit pentru o domnisoara (vorba vine!).

But... why? oh why? Ei, povestea a inceput asa. Intr-o zi, pe cand mergeam acasa la casuta mea din Manastur, pe cand treceam strada dinspre statia Pritax catre eterna-in constructie-catedrala ortodoxa mi-a venit urmatorul gand: "Oare de cand se tot chinuie sa termine biserica asta? Pana se hotarasc sa mai lucreze la ea tot ce s-a construit va fi deja perisat cumva (bine, poate nu am folosit tocmai termenul "perisat", dar incerc si eu sa fac lucrurile mai interesante). They don't give a shit!"

Si mi-am dat seama. O revelatie! Am inventat un nou stil arhitectural! (care de fapt nici nu e nou, exista de atata timp, neobservat, "nevalorificat"!). Noi romanii, etern inovatori, etern artisti! Am inventat stilul "don't give a shit!". Because we just don't! Dar stati, nu imi sariti in cap, sau nu ma imbratisati! Departe de mine filosofiile mizantrope referitoare la natia romana, de gen "Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul", "Romania e de rahat" & Co. Nu, nu prea sunt fana acestor idei, dar asta e alta discutie...

Ideea e ca m-am gandit apoi mai mult si mi-am dat seama ca acest "trend", aceasta "miscare"... aculturala i-as zice (mai astept idei)... se extinde dincolo de arhitectura, in multe aspecte din viata cotidiana: atitudini, moduri de a conduce, vestimentatie, limbaj, etc etc etc. Probabil am sa ma gandesc la fiecare aspect si am sa il descriu cat de in detaliu pot si ma lasa imaginatia.

Da, cred ca suntem caracterizati de acest stil, care ne influenteaza si ne deseneaza foarte mult din realitatea inconjuratoare... dar care, cred si sper eu, nu ne conduce. INCA! Deci, drept urmare si in consecinta, blogul meu... unde voi expune (cu succes sper!) cazuri de "give a shit" sau "don`t give a shit".

Si va intreb... do you? or do you not... and why? and how? si alte intrebari absurde care nu au nici o legatura practica cu ce facem zi de zi si care probabil nu ne vor ajuta cu nimic practic. Dar poate ne pun mintea la sport, poate ne mai lasam din cand in cand imaginatia sa debordeze bolnavicios sau util.

E 3:34, si daca o mai lungesc simt ca propozitiile nu se vor mai tine de mana, de semnele de punctuatie, de logica, sau de mine. Vedeti, deja se intampla... deci, o inchei aici, cu promisiunea unor fotografii ale stilului arhitectural "made in Ro" si a unui comentariu (a)literar si (a)critic pe masura.

So... do you? or do you not...?